Consecventa, bat-o vina

Prima data cand am auzit de cuvantul acesta spus de mai mult de o data pe luna a fost cand am cunoscut-o pe Anto. Si apoi pe Andy. Si apoi...pe mine.
Ce inseamna consecventa? Conform www.vocabular.net (un fel de DEX, dar online,ca mi-e prea lene sa caut in DEX si apoi sa tastez fiecare cuvant explicativ), consecventa = faptul de a fi consecvent. Lamuritor, as putea zice. Mergand mai departe consecvent = constant, neschimbat, neschimbător, stabil, statornic (si asta conform DEX online,care am aflat ulterior la vocabular.net ca exista.)
Si acum de ce scriu eu despre asta? Pentru ca am descoperit in ultimul timp cat de multa nevoie avem de ea. Intr-adevar, o buna consecventa personala ne ajuta pe noi sa avem o orientare asupra lumii consecvente din jurul nostru iar abordarea ulterioara va fi pe termeni mult mai solizi. Fara consecventa, viata noastra ar fi mai dezordonata, mai incoerenta, mai nestatornica.
Exista insa 2 variabile, si problema mea se pune: care rau e mai rau decat celalalt???
1. esti prea consecvent. Mda, se intampla si asta. Atunci cand esti prea aglomerat si iei o decizie fara sa ii mai aloci timp de gandire ulterior, indiferent cum se modifica lucrurile si starile de fapt din jurul tau. Atunci cand iei o decizie pentru ca cei din jurul tau te-au invatat de mic sa gandesti asa, tu ai vazut ca e destul de ok si te pazesti in felul asta de multiple alegeri si atunci, din consecventa you go with the flow. Nu mai cheltuim energie pentru argumente pro si contra, nu mai discernem informatii, nu mai identificam fapte relevante. Plus ca asa poti refuza sa gandesti. Sa recunoastem, a gandi este un proces greu, turbulent, ce te poate duce pe alte cai decat cele preconizate, ce te poate indeparta de modul in care zici tu ca e bine sa ti se desfasoare viata...Si decat sa gandesti, rezulta sa pierzi timp, esti consecvent si haha, you win. Both time and probably money, but not a life.
2. esti inconsecvent. Am invatat pe pielea noastra ce inseamna un comportament inconsecvent: adica, in termeni de gradinita: sa zici ca faci si apoi sa nu faci. Si, mai nou, sa te speli de constiinta zicand ca nu ai promis niciodata ca vei face acest lucru. Sau ca nu-l vei face. "Ti-am zis de la bun inceput" este una dintre replicile ce ma lasa pe spate de fiecare data cand o aud. E ok atunci ca ulterior sa te porti cum vrei si cum crezi, incosecvent ca furtuna de vara (cand e calda, cand e rece, cand e laie cand ii balaie, cand e alba cand e neagra...sau poate gri...sau paote roz...sau...hm...verde???hai sa fie verde azi, ca merge bine cu patrunjelul din gradina pe care tocmai l-am cules...A, si cartofii...si pe aia sa ii culeg...). Si stiti care e situatia deosebita aici???Ca in opinia ta, tu tot timpul ai fost consecvent: "Hei, eu ti-am zis de la inceput. Eu am fost consecvent".
Ce e de ales? intre 2 rele ma gandesc ca trebuie sa fie una mai putin rea. Eu de exemplu nu pot trai cu incosecventa. Am avut la viata mea,slava cerului si dictionarului care a creat acest cuvant, parte de incosecventa cu carul (acelasi car ce cara patrunjelul de mai sus). Si am invatat sa o tolerez printr-un mecanism de filtrare propriu. Daca zice ca face, ma pot astepta sa nu faca, conform consecventei de care a dat dovada pana acum, zicand ca face si nu a facut. Rezulta pot sa cred sau pot sa fac eu. It's that simple. Ulterior am invatat sa citesc nuante care intr-adevar ziceau ca asa face, dupa cum zice, iar ulterior am invatat sa nu-mi mai leg existenta de acest:fac sau nu. Solutia insa nu cred ca e asta. Poti alege sa nu iti pese si atunci sa mergi mai departe ok cu tine insuti dar ce te faci cand iti pasa? Cand iti pasa ca incosecventa celuilalt te face sa iti pui TU intrebari, sa te gandesti la comportamente versus verbal (fir-ar sa fie, ca din pacate ce face cu ce zice sunt 2 drepte paralele, care, stim noi de la geometrie, clasa a 7a, nu au un punct comun), si sa iti mananci luni in sir. Cu consecventa mancate.
Pe de alta parte nici prea consecvent nu mi-ar placea sa fiu. Adica sa ma lipsesc de unul din sporturile mele preferate, statul si visatul cu ochii deschisi si imaginat lumi, actiuni, universuri interioare...toate astea pentru ca mi-e prea comod??? Dar am constatat cu surpriza ca, mai ales personal, cei din jurul meu au luat decizii bazate pe consecventa si au decis sa nu lupte mai departe, doar pentru simplu fapt ca trecutul a demonstrat ca e bine asa. Nu neg, de asta avem trecut, sa invatam din el...sau nu... dar cred cu tarie ca ne suntem datori cu o evolutie proprie. ...hmmm Evolutia inseamna diversitate...Si atunci cum vine asta in raport cu consecventa???Aici depinde de persoana. Cred ca trebuie sa te gandesti (stiti voi, sportul ala de care vorbeam mai sus) daca se merita sa fii consecvent trarilor trecute sau se merita sa evoluezi. Am putea fi surprinsi de ce am gasi atunci cand am gandi mai mult...sau am simti mai mult...si nu am mai lasa trecutul sa dicteze pentru noi.