Sunt o persoana care analizeaza mult. Analizez gesturi, fapte, oameni, intamplari, viata in general vorbind. Cand eram mica asta era unul din sporturile mele preferate: sa stau, sa citesc, sa inchid ochii si sa imi imaginez cum ar fi sa fiu eu in cartea citita. Acum stau si imi imaginez cum ar fi sa fiu eu in diferite ipostaze intalnite. Singura diferenta fata de copilarie e autorul cartii.
In ultimul timp mi se intampla lucruri incredibile. Nu stiu, le caut eu, ma gasesc ele, nu stiu inca. Cert e ca sunt martora la intamplari care imi bulverseaza intreaga perceptie despre viata. Viata nu e alb si negru, am invatat asta deja. Ce nu stiam eu este ca nu e gri. E roz.
In ultima saptamana am descoperit limite pe care le-am incalcat. Am descoperit ca nu conteaza atat de mult sa persisti cu toata disperarea in ideea de a gasi ceva, conteaza mult mai mult ce gasesti pe parcurs. Am invatat ca oamenii pot fi asa cum vrei tu, si nu pentru ca esti persuasiv, ci pentru ca stii sa ii descoperi. Am invatat ca poti gasi prieteni cand nu vrei, cand nu te astepti, cand nu asta cauti. Dar ca sunt prietenii pe care i-ai asteptat de o viata.
Acum o saptamana as fi spus ca nu prea am motive de fericire. Lucrurile nu mergeau cum voiam eu. Acum am invatat altceva: lucrurile merg intotdeauna cum vrem noi. Conteaza numai sa ridicam privirea dincolo de ziduri si sa vrem.