Bucati de viata...4...cred

Cate ceva din existenta mea din ultimul timp.
Pentru cei care nu stiu, m-am cam mutat in Bucuresti (Tzu inca nu crede). Incep sa apara si neajunsuri, de genul:
- vineri dimineata am avut interviu. Calculez ca cu metroul fac 15 minute pana in victoriei, universitatii e la 2 statii de victoriei, ceea ce inseamna 15 minute minus 6, adica 9minute.... pana la metrou fac 15-20 de minute pe jos agale (ca eram lumanare de botez, trebuia sa merg agale), adica asta inseamna cam vreo 45 de minute "sa fim siguri", si apoi cine stie cat mai fac pe jos pana la adresa respectiva, deci plecam cu o ora jumate inainte, doar sa fim siguri. Am plecat la 9.30 ptr interviul de 11. Am ajuns la interviu la 10.15 si asta pentru ca nu m-am grabit pe strada de la metrou spre adresa. Am petrecut 45 de minute incantatoare descoperind toate strazile din jur. Noroc ca era cald.
- vineri dupa amiaza, intalnire de prospectare a pietiide training bucurestene. Tot pe la universitate, cam aceeasi distanta intre mine si locul cu prospectarea pietii ca si de dimineata. Zic..."hai ca nu mai plec cu o ora juma inainte, plec cu maxim o ora inainte, ca cine stie pe unde e baru ala, poate e ascuns si ala pe undeva". Am plecat la 5.30 pentru intalnirea de 6.30. Am ajuns la locul intalnirii (si, din nou, doar pentru ca am lalait-o pe strada) la ora 6.06. Fix.
- vineri dimineata a plecat sor'mea la gara. Stam noi si calculam cand ar trebui sa plece pentru trenul de 9.50. Ii zic:" mai, fata, du-te sa ajungi la gara pe la si jumate, asa ca ia porneste matale pe la 8.30"...dupa care mai gandim noi un pic si spiritul nostru de siguranta zice sa plece totusi la 8. Zis si facut. La ora 9 ma suna disperata din gara ca nu mai are ce face, ce deja e acolo si asta cu tot cu coborat mai incolo cu o statie de metrou, doar ca sa evite niste scari.
- rezulta pentru acelasi tren de ora 9.50, plec eu sambata pe la 8.30. Pe ideea ca ajung numa bine sa imi iau un sadwich de la geamu' McDonalds. La ora 9 eram in gara. `%^&#$*@&#^$%@
- dupa saptamani in sir de trezit fresh la 6 dimineata se pare ca am gasit motivul. NU ceasul desteptator ci ceaiul de "calmaresi relaxare" a spiritelor, baut cu regularitate seara, inainte de culcare. inutil sa zic ca e negru...ceaiu' :D
- am incetat sa il mai beau, sa vad si eu daca exsita vreo legatura. Nu exista, dorm ca un bebe dar tot la 6 sunt in picioare. Asa ca ceaiul negru sucks din punct de vedere al eficientei asupra centrilor nervosi ocupati cu somnu, ca si cu el si fara el tot dejaba. Dar macar e bun
- nu ma mai ratacesc in statiile de metrou. Singura pe care inca nu am dovedit-o e Dristor, dar sunt convinsa ca ma pot descurca in viata si fara sa o dovedesc.
- drumul bucuresti-constanta/tren dureaza 5 ore si un sfert. CINCI ORE SI UN SFERT PENTRU 220 KM. Acelasi drum/autocar dureaza 2 ore jumate.
Ultima expresie auzita este:"se uita ca broasca la sudura". Am ras si cu spatele, dar inca meditez profund:..."cand are timp in viata ei sa gaseasca o broasca un loc sudat sau cu potential de sudare? Iar daca se uita fix la actiunea de a suda, de ce nu isi arde retina??"

Ceva anisori

am facut o oarescare varsta...eh, la toti ni-i greu, dezvoltarea personala presupune si sacrificii
nu o sa ma refer aici la viata mea profesionala, ca deocamdata evolueaza in termeni necunoscuti mie si pe care nu mi i-a predat facultatea in toti cei 6 ani de carti si cursuri kilometrice.
vreau aici sa mai scriu una alta despre personal. despre evolutia sau involutia din ultimul timp.
de ce consider evolutie modul in care ma simt acum? pentru ca mi se pare ca nu mai pot fi luata de fraiera. cam tarziu sa ajung acum sa nu mai fiu luata de fraiera, si cam dur modul in care am invatat asta, dar cred ca tot raul este spre bine.
de ce mi se mai pare evolutie? ca sunt foarte sceptica. ca am ridicat un pic standardele si nu mai accept de bun tot ce mi se da sub egida "let just live the moment", chiar cand nu e necesara o astfel de egida. nu tot ce zboara se mananca, iar daca arata a crocodil nu inseamna ca e vorba de un miracol, ci doar ca ai tu ochelari de cal.
de ce mai e evolutie? ca astept un pic mai mult de la ceilalti, pentru ca stiu cat pot da eu. si nu mi se pare fair un exchange uni-directional care, din start, nu isi indeplineste denumirea de schimb.
de ce e o involutie? ca mi se pare ca nu ma mai poate surprinde nimic acum. ca ar trebui sa curga multa apa pe dunare/somes/dambovita ca sa zic ca ma lasa pe spate ceva. si nu e frumos sa nu te mai impresioneze actele de buna credinta a celor din jurul tau doar pentru ca ai avut parte de experiente in 6 luni cat altii intr-o viata
de ce e o involutie? ca sunt foarte sceptica. mi se pare ca intrebarea care ma caracterizeaza acum este:"asa, si?". si sunt oameni care nu o merita. si incerc pe cat pot sa evit sa intreb asa ceva la fiecare fraza si incerc sa depasesc starea in care ceilalti (anumiti ceilalti)trebuie incontinuu sa se autodemonstreze. nu mi se pare necesar sa se autodepasasca nimeni doar pentru a imi intra mie in gratii, dar pe de alta parte imbatatul cu apa rece nu mai este demult ocupatia mea preferata. cred ca ce trebuie sa invat e sa trag o limita. am nevoie de noi experiente in urma carora sa pot zice ca nu regret un an din viata mea doar pentru niste 3-4 luni de adunat intrebari fara raspuns si lacrimi surde.
de ce e o involutie? pentru ca sunt foarte realista. si la sensul cel mai abrutizat cu putinta pentru o varsta care nu abunda in experiente teoretice sau practice prea multe. sau nu ar trebui sa abunde. sunt dureros de realista, pentru ca de la spuse la facute e cale lunga si chiar facutele nu inseamna uneori nimic.
ce am invatat in acest an?
ca e frumos sa speri dar ca trebuie sa recunosti cand e necesar si cand nu
ca trebuie sa iesi repede dintr-un peisaj prafuit si cu iz de telenovela. nu se dau premii pentru performante in viata de zi cu zi, asa ca nu merita nimeni sa ramai acolo doar pentru un cuvant bun pe zi.
ca terbuie sa ma incred in intuitie
ca orice experienta naspa este un pas inainte, dar ca atunci cand se aduna prea multe e cazul sa step back si sa reconsideri ce faci sau ce nu faci
ca lumea e acolo unde e pentru ca vrea sa fie, nu pentru ca e constransa
ca in cazul unei decizii proaste nimeni nu are indrazneala sa revina si sa recunoasca gresala
ca nu e cazul sa recunosti sentimente cand ai clar intuitia ca nu ar trebui sa o faci
ca nu e cazul sa dai cheia nimanui.
ca cel mai mult conteaza cum te privesti in oglinda dimineata. ca esti singurul care nu te poti minti pe tine insuti daca posezi macar o farama de discernamant
ca prietenii sunt forma lui Dumnezeu de a-si cere scuze pentru vecini, ca am vecini zgomotosi, desi sunt un mosulica si o babuta. dar in putere.

Bucurestii zilelor mele

pentru ca sa nu arunce lumea cu cenusa in mine cand ma vor revedea (pe ideea ca eu ar trebui sa imi pun cenusa in capul meu de rusine ca nu am mai scris de ceva vreme), iata ca revin). Ce se mai intampla cu viata mea:
Si anume:
1. Dupa cum o parte ati aflat, am casa. Sunt propritar de apartament inchiriat ( si va rog nu maraiti ca nu esti propritar daca e inchiriat; avand in vedere ca e peachy, am drept macar sa spun ca sunt propritar)
2. da, e peachy. Pe langa peachy mai e si lila. Baia e verde. Asta pe poezia lui Bacovia: "Verde crud, verde crud/mugur alb si roz si pur". Muguri am, in fata casei, de la pomii care sper eu sa imi tina umbra in casa la vara. Roz/peachy e toata casa. Alb...nu prea am unde in casa mea, nici afara, dar sper sa mai infloreasca ceva, un visin, un cires, o patlagica, sa nu dezamgim poetii din noi.
3. mi-am cumparat deja bilet de avion pentru intors in cluj. Doar pentru un weekend, va spun, sa rasufle organizatorii mei de petreceri de bun venit/ramas. Stiu ei care.
4. biletul de avion a costat 20 de lei. Dus-intors. Si nu, nu ma atarna cu o sfoara de coada avionului, ci am loc. Sper. Discutam noi pe 25 mai, cand ma intorc. Daca ma intorc.
5. sunt somera. Still. E a doua perioada din viata mea cand sunt somera. Ar terbui sa ma bucur de perioada, si prin urmare umblu mult. De obicei fara harta. Si ma ratacesc. Cu metrou cu tot, ca pe jos ma descurc. NU se descurca bucurestenii, dar eu ma descurc.
6. joi eram mandra ca in cartierul meu nu sunt nici caini comunitari nici vagabonzi. Azi am auzit un latrat. Se pare ca s-a terminat summit-ul si cei 50.000 de caini sechestrati de hingheri au fost eliberati sa haladuie in pace. Sper sa nu aud si vagabondu.
7. Experienta de bucuresti e ok pana acum. Asta ca sa sumarizez, sa nu fiu intrebata ce am vrut sa spun cu acest post. Ideea e ca nu prea am ce zice, doar spal parchet de 2-3 ori pe zi, spal mobila de 2-3 ori pe zi, si nu pentru ca ar fi murdara, ci pentru ca intre un interviu si un interviu nu prea sunt chestii de facut.
8. Cam atat.
PS: NU am net. Pe asta l-am furat. Nu ma intrebati cum, nici eu nu stiu, si sper sa nu aflu de la cel furat.