Dexter

In ultima saptamana am inceput sa ma uit la un nou serial, de parca Grey's Anatomy, Prison Break si Desperate Housewives nu erau de ajuns (si da, am timp si de viata sociala). Se numeste Dexter. Nu e vorba de desenele animate ci de un criminal in serie. Serialul in sine e destul de sangeros, dar nu e un impediment. Deliciul serialului il constituie Dexter, incapacitatea lui de a simti ceva si modul in care percepe viata ("Nu inteleg de ce oamenii au probleme cu moartea. Ar trebui sa o lase sa fie, pur si simplu." - Dexter). Evident, din cauza ca nu poate simti nimic a si inceput sa ucida, dar nu ucide DOAR pentru placere, ci ucide the bad guys ramasi nepedepsiti legal. Deci, cumva un Batman, Superman, Daredevil, SpiderMan, etc.
Ce imi place insa este, dupa cum spuneam, modul lui de a percepe lumea. Iar cea mai mare chestie spusa vreodata intr-un film cu criminali in serie, pe care nu poti decat sa ii adori si sa te intrebi ce e in neregula cu tine este: "If your eyes are the window to your soul and the grief the door to it, as long as it's closed it's the barriere between knowing and not knowing. Walk away from it and it stays closed for ever. But open it and walk through it. And pain becomes truth."
As sta sa va spun ce revelatii am avut eu weekendul asta si cat de bine incununeaza aceasta fraza un weekend intreg de cercetat si concluzionat, dar asta face parte din alt subiect de discutii. Acum aduc un omagiu lui Dexter si noului serial din viata mea.