Tramvaiele din Bordeaux

Sunt in curatenia casutei de mail...sau reorganizare, cum se zice mai nou. Si mi-am adus aminte de perioada din Franta...si tramvaiele din Bordeaux...si senzatiile tari traite si retraite la maxim. Redau mai jos una dintre senzatii de acum 2 ani.
"Din ciclul:ca tramvaiele din bordeaux, nimic altceva, prezentam:

Suntem aci de vreo 2 saptamani si jumatate, si deja au fost cam 3-4 accidente si 3-4 manifestari care i-au determinat pe soferii de tramvai sa dea toti pasagerii jos...

In aceste conditii avem 2 posibilitati: fie o luam fain frumos la picior pana la noi in camin (si ajungem cam dupa 2 ore), fie luam alt mijloc de transport...si aici vine distractia...odiseea autobuzului 34, care ocoleste tot Bordeauxul, pentru a ajunge in camin la noi...

Prima data cand am luat autobuzul, nu stiam...da-i, fugi, sa prinzi autobuzul, care vine la ore fixe, deci trebuie sa-l prinzi, urca-te in goana calului turbat si gaseste-ti o pozite comoda, alias:un crac pe un carucior de copil, un crac in sacosele cu mancare (nu ale noastre), imbratisand compostorul de bilete (care, norocul nostru, este o cutioaca destul de mare), cumva cu spatele spre sofer...comod, cum s-ar zice.

Si am pornit...parerea mea este ca soferii fac intai scoala de curse de formula 1...si daca ar fi doar atat, ar fi o treaba, dar mai fac si ceva scoala de cum sa pui frana artistic, pentru ca toti pasagerii sa se cunoasca mai bine intre ei...Noroc cu constructorii de autobuz, ca au pus tot felul de dispozitive de mentinere a echilibrului, ca sigur sistemul vestibular iti este complet bulversat. Si anume: pe usa scria: atentie, frane puternice, rugam pasagerii sa se tinea de bare si de pumniere (va intrebati ce sunt alea pumniere? nici o problema, ca nici noi nu stiam initial, dar iti dai seama, dupa prima frana de acest gen).

Cand am ajuns spre gara, care e destul de la periferie, ne-am dat seama ca s-ar putea sa ocolim un pic cam mult...nici o problema, ne zicem, ca doar avem timp...dupa alte 20 de minute, eram din nou in zona garii, dar de data asta pe alt pod...de pe care vedeam podul pe care trecusem in urma cu 20 de minute fatidice...

Pe langa noi, lumea incepe sa isi revine din amorteala si atunci sa vezi...in spatele nostru, o domnisoara destul de suparata cu eul ei interior, se certa de zor cu sine insasi...in fata noastra, pe 3 scaune diferite, 3 domni bine facuti dormeau cu capul in piept...langa noi, un grup de elevi in greva, mascati pe fata, puneau la cale lozinci...(ce de-a greve am vazut aici in Franta, mai rar, dar asta e alt subiect).

Dupa vreo 45 de minute, ni se face un pic cam rau, si incercam sa ne intoarcem cu fata spre drum, doar doar ne mai revenim...gresala, zic, pentru ca autobuzul nu e un mijloc de transport unde sa mergi dupa bunul plac, si daca iti convine sa mergi ca capul pe geam afara, bine, daca nu si iti place sa faci aerobic cu atat mai bine. Daca nu iti place nici aerobicul, aici e fix problema ta, ca in fond nu te-a obligat nimeni sa mergi cu autobuzul.

In final, dupa aproximativ o ora si un sfert, ajungem acasa...concluzia???avand in vedere ca de la Braila la Galati se ajunge in cca o ora cu trenul, putem considera drumul spre casa ca o excursie si atat...concluzia 2? veci pururi nu ma mergem cu autobuzul 34, ca mai bine ajungem acasa dupa 2 ore, da intregi, decat dupa o ora si cu exercitii de stretching si par permanentat."

Faine vremuri...