Consecventa, bat-o vina

Prima data cand am auzit de cuvantul acesta spus de mai mult de o data pe luna a fost cand am cunoscut-o pe Anto. Si apoi pe Andy. Si apoi...pe mine.
Ce inseamna consecventa? Conform www.vocabular.net (un fel de DEX, dar online,ca mi-e prea lene sa caut in DEX si apoi sa tastez fiecare cuvant explicativ), consecventa = faptul de a fi consecvent. Lamuritor, as putea zice. Mergand mai departe consecvent = constant, neschimbat, neschimbător, stabil, statornic (si asta conform DEX online,care am aflat ulterior la vocabular.net ca exista.)
Si acum de ce scriu eu despre asta? Pentru ca am descoperit in ultimul timp cat de multa nevoie avem de ea. Intr-adevar, o buna consecventa personala ne ajuta pe noi sa avem o orientare asupra lumii consecvente din jurul nostru iar abordarea ulterioara va fi pe termeni mult mai solizi. Fara consecventa, viata noastra ar fi mai dezordonata, mai incoerenta, mai nestatornica.
Exista insa 2 variabile, si problema mea se pune: care rau e mai rau decat celalalt???
1. esti prea consecvent. Mda, se intampla si asta. Atunci cand esti prea aglomerat si iei o decizie fara sa ii mai aloci timp de gandire ulterior, indiferent cum se modifica lucrurile si starile de fapt din jurul tau. Atunci cand iei o decizie pentru ca cei din jurul tau te-au invatat de mic sa gandesti asa, tu ai vazut ca e destul de ok si te pazesti in felul asta de multiple alegeri si atunci, din consecventa you go with the flow. Nu mai cheltuim energie pentru argumente pro si contra, nu mai discernem informatii, nu mai identificam fapte relevante. Plus ca asa poti refuza sa gandesti. Sa recunoastem, a gandi este un proces greu, turbulent, ce te poate duce pe alte cai decat cele preconizate, ce te poate indeparta de modul in care zici tu ca e bine sa ti se desfasoare viata...Si decat sa gandesti, rezulta sa pierzi timp, esti consecvent si haha, you win. Both time and probably money, but not a life.
2. esti inconsecvent. Am invatat pe pielea noastra ce inseamna un comportament inconsecvent: adica, in termeni de gradinita: sa zici ca faci si apoi sa nu faci. Si, mai nou, sa te speli de constiinta zicand ca nu ai promis niciodata ca vei face acest lucru. Sau ca nu-l vei face. "Ti-am zis de la bun inceput" este una dintre replicile ce ma lasa pe spate de fiecare data cand o aud. E ok atunci ca ulterior sa te porti cum vrei si cum crezi, incosecvent ca furtuna de vara (cand e calda, cand e rece, cand e laie cand ii balaie, cand e alba cand e neagra...sau poate gri...sau paote roz...sau...hm...verde???hai sa fie verde azi, ca merge bine cu patrunjelul din gradina pe care tocmai l-am cules...A, si cartofii...si pe aia sa ii culeg...). Si stiti care e situatia deosebita aici???Ca in opinia ta, tu tot timpul ai fost consecvent: "Hei, eu ti-am zis de la inceput. Eu am fost consecvent".
Ce e de ales? intre 2 rele ma gandesc ca trebuie sa fie una mai putin rea. Eu de exemplu nu pot trai cu incosecventa. Am avut la viata mea,slava cerului si dictionarului care a creat acest cuvant, parte de incosecventa cu carul (acelasi car ce cara patrunjelul de mai sus). Si am invatat sa o tolerez printr-un mecanism de filtrare propriu. Daca zice ca face, ma pot astepta sa nu faca, conform consecventei de care a dat dovada pana acum, zicand ca face si nu a facut. Rezulta pot sa cred sau pot sa fac eu. It's that simple. Ulterior am invatat sa citesc nuante care intr-adevar ziceau ca asa face, dupa cum zice, iar ulterior am invatat sa nu-mi mai leg existenta de acest:fac sau nu. Solutia insa nu cred ca e asta. Poti alege sa nu iti pese si atunci sa mergi mai departe ok cu tine insuti dar ce te faci cand iti pasa? Cand iti pasa ca incosecventa celuilalt te face sa iti pui TU intrebari, sa te gandesti la comportamente versus verbal (fir-ar sa fie, ca din pacate ce face cu ce zice sunt 2 drepte paralele, care, stim noi de la geometrie, clasa a 7a, nu au un punct comun), si sa iti mananci luni in sir. Cu consecventa mancate.
Pe de alta parte nici prea consecvent nu mi-ar placea sa fiu. Adica sa ma lipsesc de unul din sporturile mele preferate, statul si visatul cu ochii deschisi si imaginat lumi, actiuni, universuri interioare...toate astea pentru ca mi-e prea comod??? Dar am constatat cu surpriza ca, mai ales personal, cei din jurul meu au luat decizii bazate pe consecventa si au decis sa nu lupte mai departe, doar pentru simplu fapt ca trecutul a demonstrat ca e bine asa. Nu neg, de asta avem trecut, sa invatam din el...sau nu... dar cred cu tarie ca ne suntem datori cu o evolutie proprie. ...hmmm Evolutia inseamna diversitate...Si atunci cum vine asta in raport cu consecventa???Aici depinde de persoana. Cred ca trebuie sa te gandesti (stiti voi, sportul ala de care vorbeam mai sus) daca se merita sa fii consecvent trarilor trecute sau se merita sa evoluezi. Am putea fi surprinsi de ce am gasi atunci cand am gandi mai mult...sau am simti mai mult...si nu am mai lasa trecutul sa dicteze pentru noi.

Dexter

In ultima saptamana am inceput sa ma uit la un nou serial, de parca Grey's Anatomy, Prison Break si Desperate Housewives nu erau de ajuns (si da, am timp si de viata sociala). Se numeste Dexter. Nu e vorba de desenele animate ci de un criminal in serie. Serialul in sine e destul de sangeros, dar nu e un impediment. Deliciul serialului il constituie Dexter, incapacitatea lui de a simti ceva si modul in care percepe viata ("Nu inteleg de ce oamenii au probleme cu moartea. Ar trebui sa o lase sa fie, pur si simplu." - Dexter). Evident, din cauza ca nu poate simti nimic a si inceput sa ucida, dar nu ucide DOAR pentru placere, ci ucide the bad guys ramasi nepedepsiti legal. Deci, cumva un Batman, Superman, Daredevil, SpiderMan, etc.
Ce imi place insa este, dupa cum spuneam, modul lui de a percepe lumea. Iar cea mai mare chestie spusa vreodata intr-un film cu criminali in serie, pe care nu poti decat sa ii adori si sa te intrebi ce e in neregula cu tine este: "If your eyes are the window to your soul and the grief the door to it, as long as it's closed it's the barriere between knowing and not knowing. Walk away from it and it stays closed for ever. But open it and walk through it. And pain becomes truth."
As sta sa va spun ce revelatii am avut eu weekendul asta si cat de bine incununeaza aceasta fraza un weekend intreg de cercetat si concluzionat, dar asta face parte din alt subiect de discutii. Acum aduc un omagiu lui Dexter si noului serial din viata mea.

Responsabilitate

Ziceam intr-unul dintre articolele mai vechi, despre cum nu poti judeca pe cei de langa tine, pentru ca nu stii ce i-a impins sa isi duca la capat actiunea. Am insa o mica intrebare: ce te faci cand persoana iti incalca sistemul tau de valori? In sensul in care intra in sistemul tau de valori, batand la usa, pentru ca e politicos sa faci asta, da binete, o inviti la o cafea, ii expui pe masa particele din sistemul de valori, de obicei chestii relevante si care crezi ca ar trebui sa le stie, pentru ca pare o persoana care nu s-ar apuca sa ravaseasca aiurea viata oamenilor, mai sta un pic, mai te invita la comunicari de sisteme de valori, isi sterge pantofii de praf prin sistem, mai sta un pic, pentru ca tu esti inca pe ideea ca nu judeci si apreciezi celelalte sistem de valori, isi sterge si bocancii de noroi, inchide usa si pleaca.
Asa e, nu ar trebui sa judecam oamenii, nu ar trebui sa judecam sisteme de valori. Fiecare isi creeaza propriul drum in viata asa cum poate si crede ca e mai bine si incearca sa mearga pe el. Dar ce te faci daca in drum, in dezvoltarea personala, in cresterea si maturizarea ta calci prin alte sisteme? E ok sa treci mai departe, petnru ca in fond si la urma nu esti responsabil de sentimentele celorlalti? E ok sa mergi mai departe lasand urme adanci in urma ta, doar pentru ca sistemul de valori nu este acelasi cu al tau? E ok sa te bazezi pe ideea ca e vorba de sistemul tau de valori si numai al tau si sa te astepti sa fii inteles? Si daca sunteti prieteni? Ce se intampla insa cu celalalt? Reciproca e valabila si intotdeauna exista 2 parti ale unei povesti, pentru ca fiecare are interpretarea lui. Poti avea pretentia sa fii inteles, mai ales cand e vorba de prietenii tai, dar incearca sa vezi si viceversa. Maturizarea inseamna sa nu judeci ceilalti oameni dupa ceea ce fac, pentru ca in fond si la urma urmei fiecare avem o viata si incercam sa o traim cum se poate mai bine. Dar cred ca maturitatea mai inseamna si sa intelegi de ce actiunea ta raneste alt sistem de valori si, daca e necesar, sa faci ce poti sa ajuti la leucoplastizarea acestuia.

Franturi de ganduri

Trecutul meu poate fi definit ca: evit, deci nu exista. Evitam sa iubesc, sa simt, sa fac, sa lupt, sa traiesc, pe principiul ca daca ignor nu ma poate atinge si nu exista nimic in jurul meu, altceva decat ceea ce vreau eu sa existe. Iar atunci cand se intamplau lucruri ce ma afectau negativ, picam de sus si incercam sa ma dumiresc pe parcurs, punandu-mi binecunoscutele intrebari:"de ce mi se intampla mie una ca asta? ce am facut sa merit una ca asta?" si altele de gen, pentru ca de obicei DEX-ul vine cu cuvinte si familii de cuvinte bine dezvoltate din aceasta categorie depresiva.
Azi e prima data cand incerc sa fac altceva. Si surprinzator, merge. Incerc sa imbratisez problema. Nu sa ma iau la tranta cu ea, nu sa o evit, ci doar sa o imbratisez. Sa o accept ca parte din fiinta mea, sa accept ca nu poate fi chiar totul roz, dar ca asta ne face sa apreciem mai bine ce va urma, sa ma cunosc mai bine pe mine, sa imi cunosc mai bine mediul meu, sa stiu ce pot accepta si ce nu, sa stiu ce vreau sau ce nu vreau. Pentru prima data nu incerc sa fug, ci doar sa stau si sa ma uit la mine. Si nu circumspect si analizator, ci cu o foarte mare atentie. Nu incerc sa ma auto-sabotez, nu incerc sa imi tai craca de sub picioare, incerc doar sa vad cu ce ma afecteaza pe mine ceea ce se intampla. Incerc sa ma detasez de problema si doar sa imi traiesc starea actuala. Incerc sa nu mai privesc problema din punctul celorlalti de vedere, ci numai dintr-al meu.
Surprinzator ce face opinia publica cu noi. Devine atat de integrata in fiinta noastra, incat nu putem distinge ca judecatile de valoare si acuzele fata de ceilalti fac parte din opinia publica si nu din noi. Judecam dupa trecut. Trecutul nostru, al celorlalti, al prietenilor, al experientelor triste si niciodata dupa expereintele fericite. Judecam dupa ce ne-au spus ceilalti ca trebuie sa judecam. Judecam pentru ca, poate la un moment dat, mama sau tata ne-au zis:"daca pierzi, pierzi cu demnitate". Chiar daca un cuvant in plus ar insemna poate nu pierzania ci castigul total, ne cramponam de demnitate si nu deschidem gura. "Macar am pierdut cu capul sus".
Si cu ce ne incalzeste ulterior ca am ramas cu capul sus? Cu o gramada de intrebari, cu o gramada de insuccese, cu o gramada de confuzii si mai ales cu intrebarea:"dar daca...". Pentru ca, sa fim seriosi, in noi intotdeauana va fi piticul ala mic si rau care ne va intreba:"Si daca nu plecai atunci din cafenea ce se intampla?"..."Si daca ii spuneai la timp ca il iubesti, ce-ar fi fost?"
Mi s-a spus ca am un orgoliu imens. Am acceptat asta (opinia asta publica). Si am incercat sa trec peste. Si am reusit. Nu total, dar am reusit. Finalul incercarii mele de a nu ramane cu inrtebarea:"dar daca" nu este o reusita in sensul clasic al cuvantului. Nu ma simt fericita, nu ma simt incantata, nu ma simt mandra. Dar ma simt linistita. Linistita ca am incercat, ca am dat, ca am primit, ca am ajuns aici. Linistita ca sunt in situatia in care incep sa imi analizez trairile si nu sentimentele. Linistita ca nu ascult de ceilalti si nu mai evit problema. Linistita ca am evoluat. Un pic, dar am evoluat. Si in directia dorita de mine. Si paote data viitoare voi sti sa merg pana la un alt capat.

Maturitatea versus sistemul de valori

Scriu intr-un moment destul de greu al existentei mele. Sunt intr-un moment in care toate credintele mele se rastoarna si ma privesc de jos in sus. Uneori imi si rad in fata, pentru, nu-i asa, fiecare dintre noi are proprii sai demoni. Ai mei azi rad de mine. Rad pentru ca nu am stiut sa iubesc cand a trebuit, rad pentru ca nu am stiut sa spun nu cand a trebuit, rad pentru ca am spus da cand nu a trebuit, rad pentru ca am incercat de fiecare data sa inteleg alte si alte puncte de vedere si numai pe al meu nu l-am inteles, rad pentru ca ma incapatanez intr-o situatie surda si absurda, rad pentru ca lumea nu e cum o doream eu, o visam eu, o voiam eu, iar eu nu fac decat sa ma conformez ei, rad pentru ca lumea e cum mi-o imaginam, si asta ma face sa rad amar, pentru ca asta inseamna ca perceptia mea este distorsionata, rad pentru ca simt ca am pierdut batuta de propriile mele arme, rad pentru ca iubesc. Punct.
Am crezut ca exista doua parti conexe in lume: eu si lumea, care, dupa cum da legea conformismului, se adapteaza una dupa cealalata, adica eu dupa lume. Azi stiu ca am gresit. Exista doua parti in lume si nu sunt conexe decat in directia in care vrei tu sa fie. Am vazut la altii ce inseamna sa isi urmezi propria cale sau ce crezi ca e propria cale si sa nu pot face nimic in legatura cu chestia asta desi simt ca e gresit. Si atunci ma intreb: ce drept avem sa le spunem celorlalti ca gresesc? ce drept avem sa le spunem ca ne tradeaza asteptarile, ca ne jignesc, ca actiunile lor ne dor, ne darama, si alte verbe pline de dinamism? Realitatea este ceea ce intepretam noi. Nu noi le traim viata si demonii, si slava cerului, nici ei pe a noastra. Putem alege sa interpretam negativist si sa plangem, sa ne uitam pe pereti ore in sir, sa analizam pana la ultimul fir de par toata situatia, sau putem alege ca totul este o experienta de viata, din care invatam, si, daca suntem destul de destepti, nu vom repeta actiunea/reactiunea ce ne-a facut sa suferim. De obicei nu suntem.
Maturitatea inseamna sa iti traiesti viata dupa propriile credinte si valori, sa te cunosti foarte bine pe tine insuti, dar daca cineva vine si iti zice ca ai gresit, sa ai puterea sa ii intelegi punctul de vedere, pentru ca sistemul tau de valori nu este universal. Maturitatea inseamna sa il lasi pe celalalt sa plece cand ti-o cere, si nu pentru ca s-ar intoarce ulterior, ci pentru ca sistemul tau de valori nu este universal. Maturitatea inseamna sa faci ce zici ca faci, sa zici cand nu faci, sa zici si cand faci si sa spui adevarul de fiecare data. Astfel ceilalti vor sti care iti e o parte din sistemul de valori si vor sti sa il aprecieze la justa lui valoare. Maturitatea inseamna sa te simti jignit, tradat, mintit, atunci cand cineva iti incalca sistemul tau de valori, dar sa intelegi ca si celalalt are sistem de valori si...NU pe al tau. Maturitatea inseamna sa nu judeci actiunile celorlalti, dar intotdeauna sa te porti dupa ceea ce propovaduiesti. Tocmai pentru ca ai sistem de valori. Pentru ca nimeni nu se asteapta de la tine sa te porti exemplar, asta judecat dupa sistemul de valori al lumii in care traim, dar toti se asteapta sa te porti dupa cum spui. Iar daca nu poti sa iti urmezi zisele, atunci e momentul sa te retragi si sa meditezi, pentru ca nu e sistemul tau de valori si nu merita ceilalti sa iti fie participanti pasivi/activi la lupta ta interioara. Maturitatea inseamna sa iubesti. Inseamna sa ii spui celuilalt asta. Inseamna sa accepti ca nu esti iubit "cum vrei tu" ci cum poate celalalt. Inseamna sa mergi mai departe atunci cand celalalt nu merita. Asta dupa sistemul tau de valori. Sau inseamna sa stai incontinuare acolo. Asta dupa sistemul tau de valori. Maturitatea inseamna sa accepti o mana de ajutor cand iti e intinsa si sa zici "merci" de fiecare data cand se intampla asta. Pentru ca nimeni nu este obligat sa te ajute pe tine iar cand se intampla, inseamna ca sunt adevarati prieteni si sistemul tau de valori ar trebui sa ii cuprinda. Maturitatea inseamna sa accepti si parerea celorlalti si sa nu mergi ca berbecul inainte doar pentru ca sistemul tau de valori iti dicteaza asta pe ton hitlerist. Aloca-ti timp si analizeaza si celelalte sisteme de valori. Pentru ca maturitatea inseamna sa intelegi ca sistemul tau de valori nu este neschimbambil in timp.

Legea asteptarilor

Timp de 2 zile am fost la trainingul: "Psihologia Persuasiunii" sustinut de Andy Szekely. Ma asteptam sa fie deschizator de minti sau de Aha moments, pentru ca citesc si sunt abonata la cursuri de-ale lui Andy. Nu ma asteptam insa ca Aha Momentsurile sa fie de genul celor care au fost.
"Adevarul este ceea ce te afecteaza" - A. Einstein
"Sistemul nostru de valori este conectat la paradigmele vietii sociale ce ne inconjoara"
"Energy flows where attention goes"
"It's anything but cute" - reclama la Dodge
"Dorinta determina perceptia"
"Tehnica fara om e haos"
"Nu e o problema ca auzi voci, problema e ca le raspunzi"
"Ai pus o intrebare buna azi?" - mama lui A. Einstein
Timp de 2 zile am fost la un seminar in care asteptam sa imi fie date niste raspunsuri. In schimb mi s-au dat intrebari. E la nivelul meu sa descopar raspunsurile sau sa continui in negatie si ignoranta. Pana la trainingul asta aveam impresia ca daca ignor nu exista, sau macar traiam bine cu impresia asta. Imi dau seama ca a nu-ti pune intrebari nu e o optiune si am inceput sa imi raspund singura.
A fost o lectie de viata acest training. Timp de 2 zile mi-am revizuit sistemul de valori. Si nu neaparat pentru ca andy a zis lucruri incredibile sau nestiute, ci doar pentru ca le-a zis. Iar situatia era de asa natura incat sa le percep la adevarata lor semnificatie. Timp de doua zile am invatat ca legea asteptarilor din persuasiune nu este: "Astept, deci sunt absolut convingatoare", ci "Imagineaza-ti succesul. Asteapta-te sa reusesti, pentru ca intr-un final tu esti persoana de succes care se asteapta de la tine sa reusesti". Timp de 2 zile am aflat ca legea echilibrului este probabil legea mea preferata:"Ofera primul, ofera fara sa astepti ceva in schimb, ofera ceva unic". Timp de 2 zile am aflat ca ma guvernez dupa trecut si ca in acest fel nu am cum sa imi deschid ochii spre viitor.
In final, iata ce scrie mare pe ultima pagina a cursului: "Roxana, te rog sa iti deschizi ochii acum spre ceea ce esti, pentru ca a trai in trecut nu este o optiune." Din nou, viata este ceea ce se intampla in timp ce noi ne facem alte planuri. Zic eu ca e momentul sa nu mai fac planuri.

O zi de examen

Slava Domnului, nu a mea, intrucat eu nu mai sunt la facultate. Sunt la master, dar asta e cu totul alta poveste. Sunt convinsa ca majoritatea dintre voi/noi se vor regasi in situatia de mai jos, cel putin o data per sesiune.
Ora 6:00 Trezirea, constientizarea situatiei critice "zi de examen". Palpitatii, gaze stomacale, etc...
Ora 6:15 Pregatirea mapei: cursul (carte+foi xeroxate), rezumate schematizate, servite + eventuale copiute. (ca si cand ai voie cu toata biblioteca pe banca)
Ora 6:30 Realizarea inutilitatii mapei "stufoase" la examenul respectiv. Reorganizarea mapei: 3 coli A4 + pix.
Ora 6:40 Plecarea conform orarului pentru a prinde "loc bun, first class"
Ora 7:15 Intrarea in sala de examen, ocuparea unui "loc prost, first desk". Locurile bune se terminasera deja de la ora 5:00. ...Excentrici...
Ora 8:00 Intrarea profesorului in sala de examen. Intrarea supraveghetorilor in sala de examen (primele reactii ale studentilor: Sugestii la adresa rudelor apropiate ale supraveghetorilor: mame, fii, fiice, neam, etc)
Ora 8:01:00 Anuntarea subiectelor....
Ora 8:01:30 Reactii la aflarea subiectelor ( Cuvinte ce incep de obice cu f, urmate de stelute, capete de morti, cozi de maimuta si se termina in: jegos, tampit, cretin si pot fi urmate aleator de numele "spurcatului" in varianta studenteasca:"naibii de treaba"
Ora 8:02 Hai ba, ce facem? Mergem? Mai stai ba 5 minute, nu acum ca bate la ochi!
Ora 8:03 Hai ba, ce facem? Mergem? ...
Ora 8:30 Planul de calamitate A: Scriere in afara subiectului.
Ora 8:31 Terminat de scris.
Ora 8:32 Planul de calamitate B: auto-incurajarea (Cu siguranta ca si ceilalti scriu in afara subiectului...)
Ora 10:00 Epuizarea timpului de alocat examenului. Predarea foilor, zambitor catre profesor. Iesirea din sala. Ciudat, insa intrebarile gen "Ce-ai facut ma?" sunt insotite de raspunsuri strans legate de organe de reproducere.
Ora 11:30 Reintoarcerea in sala pentru corectarea tezei. (De)punctare corecta, cu argumente si explicatii ale profesorului extrem de bine intemeiate: "Nu, Nu, Nu. Hmmm... nu."
Ora 11:31 Cuvinte de ramas bun colegilor, incurajari, si traditionalul "Bag (orice se poate baga) in ea de facultate. Mai bine dadeam in (acelasi luru bagat anterior) mea la ASE!"
Ora 13:00 Acasa... Yahoo Messenger.... status adecvat situatiei. Invisible pentru dobitocii cu intrebari stupide.
Ora 14:00 Somnul de frumusete... ...noi sa fim sanatosi..

Electrica

Aceasta intamplare nu imi apartine dar e prea savuroasa sa o tin in tacere. O voi reda in ordinea cronologica a faptelor, pentru o mai multa autenticitate.
Ieri am avut niste prieteni in vizita. Mai un vin, mai o galusca cu prune, mai un vin, mai un vin, mai un vin, si rezultatul a fost cat se poate de subinteles, euforia nu a incetat sa apara. In toiul odihnei de dupa atatea galusti cu prune ce necesitau vin, suna telefonul. Redau fragmente din conversatie:
Prietenul respectiv, euforizat si plin de sentimente post vin raspunde la telefon, dupa niste verbalizari pline de candoare la adresa anatomiei invatate in clasa a VIII-a (vom scrie cu E - elctrica, si cu PE - prietenul euforizat)
E- De la Electrica, ati facut o sesizare.
PE- Sesizarea am facut-o la ora 12, nu la ora 6 (era ora 8)
E- avem echipa care a raspuns la apel pe strada... numarul...
PE- inutil, nu mai e nimeni acolo (evident, de altfel, intrucat peste tot era lumina stinsa, dar trebuia facuta precizarea)
E- si nu doriti sa va deplasati pana aici pentru ca echipa se afla pe strada...numarul... si nu e nimeni
PE- domnule, sesizarea a fost facuta azi la ora 12, cand nu aveam curent si caldura.Dumneata ce cauti seara acolo? eu nu ma deplasez pana acolo si nu e cine sa vina (PE se afla la 5 minute de mers pe jos, dar in starea de fapte...)
E- domnule, la adresa specificata e oricum un bar, nu sunt birouri
PE- domnule, la adresa respectiva sunt si birouri sunt si baruri. barul a avut curent toata ziua, nu e pentru sesizarea lor.
E- domnule, echipa imi comunica faptul ca in curte nu exista nimeni in afara de bar.
PE- ei, atunci echipa greseste.
stupoare de partea cealalta a firului. minute de inghitit in sec...
E- ECHIPA GRESESTE?????
conversatia s-a incheiat brusc in moemntul in care prietenul si-a dat seama ca oricum isi pierde vremea si consecutiv i-a inchis telefonul in nas domnului de la electrica.
Azi s-a aflat motivul petnru care nu era curent si s-a facut sesizarea ulterioara: Nu se platise curentul!

Weekend pe valea Ariesului

Si am plecat sambata pe valea Ariesului. Gasisem o pensiune de pe undeva de pe net, nu stiam nici cum ajungem acolo, nici cum o vom recunoaste, dar s-a meritat. Si iata de ce:
1. E greu de crezut ca numai la 2 ore de Cluj zapada este pana la genunchi. Este greu de crezut ca oamenii faceau tunele sa iasa din casa in unele locuri.
2. Am descoperit cei mai mari papanasi de pana acum. La mama Uta papanasii sunt cat farfuria (si nu o farfurioara de cafea, ci o farfurie de gustare de dimineata. Si nu amandoi laolalta sunt asa de mari ci unu' e cat o farfurie), sunt cremosi, au smantana de casa turnata din belsug peste ei si gem de capsuni, care desi arata ca o marmelada din comert, este absolut genial.
3. Pensiunea "La Casa alba" este, de fapt, o casa roz.
4. Sediul politiei din Garda de Sus/de Jos (inca nu am descoperit exact unde se sfarseste si unde incepe una si cealalta sau daca exista de fapt 2 garde sau nu) este foarte usor de descoperit: dupa indicatorul clasic de "Politia" precum si dupa nadragii politienesti atarnati la balconul sediului. Pe langa pantalonii din dotare mai atarnau respectiv pijamale, pulovere si costumase de copii. Nu stiu daca toate veneau din dotare...
5. Cabana "La 3 brazi" a fost descoperita dupa ce ne-am invartit timp de o ora prin zapada pana la genunchi, trecand de 2-3 ori pe langa ea. Si am descoperit-o facand analogia cu cei 3 braduti din plastic/polistiren/etc. lipiti pe casa, langa usa, nu dupa indicator. Si ce te faci daca cautatorii cabanei sunt blonzi toti?
6. Am vazut cea mai urata pensiune/cabana/hotel, care era de fapt restaurant. O magaoaie roz bombon, triunghiulara, inalta ca o paluga, postata aiurea pe marginea drumului langa alte cabane cochete.
7. Un suc Giusto la 2 litri e 10 RON:D.
8. A fost un weekend fain:)...fain de tot:)

Mai tarziu:
9. Mi s-a atras atentia ca am uitat unul dintre cele mai importante aspecte: muzica din restaurantul de la Mama Uta. Imi fac mea culpa, intrucat muzica a contribuit imens de mult la atmosfera. Pe acorduri de Gene Kelly sau Frank Sinatra, am stat la caldura, am privit muntii de zapada de afara, am privit la cei din jurul nostru care isi derulau povestea...lor, am privit lumina aprinsa in casa in mijlocul zilei, mi-am adus aminte de copilarie, am privit-o pe mama Uta plimbandu-se printre mese si urandu-ne multa sanatate si pofta mare, cat pentru toti papanasii ei.
10. Lumina din camera unde ne-am cazat...cand eram mica abia asteptam sa ninga afara si sa se astearna zapada pe jos. Si nu pentru ca jocurile cu zapada m-ar fi fascinat teribil ci pentru ca becul din fata casei mele se reflecta in zapada dand in camera o culoare feerica, de povesti, o lumina ce nu am mai reintalnit-o niciodata in alte locuri...pana la mama Uta.
11. Muzica din masina...:P...Suna telefoanele...

Murphy

Ma gandesc ca toti stim ce sunt legile lui Murphy. Ceea ce nu prea se stie este ca legile lui Murphy nu au fost gandite pentru a fi date publicitatii, asa cum ar parea la prima vedere. Legea bazala a lui Murphy, de la care s-a pornit de fapt toata industria legilor lui Murphy a fost:"Daca e ceva sa mearga prost, atunci va merge" si a fost spusa prin 1940, in cadrul unei companii ce producea aparate de zbor.Atunci, unul dintre responsabilii pe constructia aparatelor de zobr, un anume capitan Murphy a spus, referindu-se la un tehnician ce legase prost firele intre ele;" daca e vreo cale prin care sa faca totul gresit, el o va gasi".
Ulterior tehnicianul cu pricina, probabil stimulat de asemenea vorbe de duh, a inceput o colectie cu multe alte ziceri asemanatoare si total regasite in viata de zi cu zi. Usor usor colectia s-a imbogatit cu fraze ce au fost chiar impartite pe domenii, de la :"legile dragoste" la "legile cusutului" si "legile brigazii de pompieri".
Astfel, legea de baza a lui Murphy e devenit ulterior:
If anything can go wrong, it will;
If there is a possibility of several things going wrong, the one that will cause the most damage will be the one to go wrong;
If anything just cannot go wrong, it will anyway;
If you perceive that there are four possible ways in which something can go wrong, and circumvent these, then a fifth way, unprepared for, will promptly develop
Corollary: It will be impossible to fix the fifth fault, without breaking the fix on one or more of the others.
Iar cele recente peste care am dat sunt:
Este bine sa fii casatorit, din cand in cand
Casatoria poate face lumea sa se invarteasca, dar acelasi lucru se poate spune si despre un pumn in nas
Singura cale de a-ti salva casatoria de la divort este sa nu te prezinti la nunta.
Sunt de parere ca toti incercam sa demonstram ca nu sunt adevarate, prin actiuni, comportamente, intentii chiar. Iar daca se intampla sa mearga prost...atunci macar legile sunt amuzante... si-ar trebui sa fie suficient.

Coincidente

Sunt de parere ca nimic nu este intamplator. Sunt convinsa ca daca am fi mai atenti am putea vedea in tot ce ne inconjoara un semn ce ne-ar putea conduce spre noi descoperiri ce probabil ne-ar schimba viata. Nu cred ca ceea ce visam se intampla pentru ca ne streseaza un anume subiect ci pentru ca trebuie sa aflam lucruri. In graba noastra de a descoperi lumea si fericirea uitam insa un lucru esential: sa descoperim lumea si sa fim fericiti facand-o.
De vreo 3 saptamani caut o melodie in disperare. Nu stiam cine o canta, nu stiam cum se numeste, stiam numai ca e vorba de melodia de la noul spot Dorna (nu fac reclama mascata, puteti bea Borsec incontinuare). Ma trezeam dimineata cu ea in minte, o cautam pe parcursul zilei si ma culcam trista ca nu o pot gasi.
Sambata am gasit-o. Sau mai bine spus, m-a gasit ea pe mine. In masina, pe un CD, printre sute alte melodii era ea. E inutil sa spun ce am simtit cand am auzit-o. Si ce am simtit legat de modul in care am descoperit-o. Tot ce a trebuit sa fac pentru a o gasi a fost sa am rabdare...si sa vreau. Premisa sigura sa ai si sa fii ce vrei este, din nou, SA VREI!

Bucati de viata 3

Ceea ce se intampla la vecinii mei merita un articol. Sunt oameni noi, arabi, bursieri ce vor sta aici un semestru. Au camera langa a mea. Si repara. De 5 zile repara. De dimineata pana seara. Non-stop. Au burghie, ciocane, cuie (mari, mici, medii, de toate dimensiunile), burghie din nou (ptr ca este un element ce revine ca un lait-motiv in reparatia lor), si multa rabdare. Sau urechi infundate. Sau sistem cognitivo-social inexistent.
S-au trezit ieri dimineata la ore matinale. Si au reparat seara pana la 11.30. Sunt total impotriva gestului comunist de a bate in perete sau in calorifer cu tocuri cui a:"Alo, dom'le, mai incet dom'le, ca trezesti vecinii!!!". De obicei lumea se simte de la o anumita ora, iar daca nu se simte, de la varsta asta nu ai cum sa ii educi. Dar ei nu.
Intrebarea mea e CE REPARA? Li s-a dat casa la cheie. Ce poti repara? Cate cuie sa pui? Cate rafturi pot incapea? Cate buzi reparate pot fi? Cate dulapuri suspendate sau nu pot exista intr-o camera de 22 de metri patrati?
Va tin la curent.

Bucati de viata 2

Am inceput acum ceva timp o sectiune in blog:bucati de viata. Vin acum sa improspatez informatiile. Deci, ce am invatat eu in ultima perioada:
- aragazul nu-l pune nimeni la loc. De dat jos a fost usor, ca doar au intrat muncitorii cu bocancii in viata si casa ta, au dat jos aragazul, literalmente, intrucat a fost pe covor o groaza de vreme si au plecat. Ulterior am aflat ca e la latitudinea ta sa ii gasesti din nou pe muncitori pentru a-ti pune aragazu la loc.
- cand incepe sa iti pice tavanu, nu il zgandari si tu. Nu-l vei opri din picat, ba din contra. Nu omori muste pe tavan cu prosopu'...it will only make it worse. Nu rupe stelele fosforescente restante. Ca ele nu vin jos doar cu bucata de tavan adiacenta.
- cand pacientul iti zice ca i se face un pic rau, asteapta-te la ce e mai rau. un pic rau poate fi adeseori, in acceptiunea lui, lesin prelung. Pregateste-te deci pentru rasturnat scaunul in sus si dat palme. La propriu.
- cand ai un salariu de 660 ron net, singurul credit de nevoi personale este...fara misto si glume...6000 euro pe 30 de ani cu ipoteca pe casa.
- la un credit de 150.000 euro pentru afacere la inceput (lucru foarte posibil de altfel, ceea ce mi-a inseninat multe din zilele saptamanii asteia) platesti 70 de milioane/luna. Un rinichi costa 25.000 de euro, ca s-a scumpit. Oare cat costa o jumate de ficat...
- cand mergi cu masina pe sosea (nationala de altfel) si o vaca nebuna (nu din punct de vedere anatomo-patologic, ci doar nebuna, ca asa e ea) iti sare in fata masinii, vacarul rezolva rapid problema stand rezemat in ghioaga lui:"fir-ar vaca dreacu' nebuna ce sare in fata masinii."
- am rata de invatare mare: acum vad o noua crapatura in peretele din fata mea si nu sar sa il decojesc. Voi pune un nou tablou pe perete.

Sunt o persoana care analizeaza mult. Analizez gesturi, fapte, oameni, intamplari, viata in general vorbind. Cand eram mica asta era unul din sporturile mele preferate: sa stau, sa citesc, sa inchid ochii si sa imi imaginez cum ar fi sa fiu eu in cartea citita. Acum stau si imi imaginez cum ar fi sa fiu eu in diferite ipostaze intalnite. Singura diferenta fata de copilarie e autorul cartii.
In ultimul timp mi se intampla lucruri incredibile. Nu stiu, le caut eu, ma gasesc ele, nu stiu inca. Cert e ca sunt martora la intamplari care imi bulverseaza intreaga perceptie despre viata. Viata nu e alb si negru, am invatat asta deja. Ce nu stiam eu este ca nu e gri. E roz.
In ultima saptamana am descoperit limite pe care le-am incalcat. Am descoperit ca nu conteaza atat de mult sa persisti cu toata disperarea in ideea de a gasi ceva, conteaza mult mai mult ce gasesti pe parcurs. Am invatat ca oamenii pot fi asa cum vrei tu, si nu pentru ca esti persuasiv, ci pentru ca stii sa ii descoperi. Am invatat ca poti gasi prieteni cand nu vrei, cand nu te astepti, cand nu asta cauti. Dar ca sunt prietenii pe care i-ai asteptat de o viata.
Acum o saptamana as fi spus ca nu prea am motive de fericire. Lucrurile nu mergeau cum voiam eu. Acum am invatat altceva: lucrurile merg intotdeauna cum vrem noi. Conteaza numai sa ridicam privirea dincolo de ziduri si sa vrem.

Bucati de viata

1. Nu mai am aragaz...de o saptamana...nu imi mai fac cafea decat cu apa de la robinet, si aia calaie, ca se fac si verificari la apa calda/rece odata cu aragazele date jos si gaurile din perete.
2. Ieri dimineata m-am trezit cu un muncitor in balcon. A fost un sentiment foarte ciudat, ca si cum era absolut normal sa fie cineva la mine in balcon, eu fiind cu usa inchisa de cateva zile. Ne-am salutat cordial, am tras perdeaua la loc si mi-am baut linistita cafeaua cu apa calaie.
3. Calculul datei de 4 octombrie survine in felul urmator: 1 octombrie stiam ca trebuie sa fie candva la inceputul saptamanii viitoare. 3 octombrie stiam sigur ca trebuie sa fie pe la mijlocul saptamanii, gen miercuri, joi, ca e ziua Daliei (si acum totul este public:P). Rezulta un calcul logic, din care deriva ca 4 octombrie vine undeva lunea cealalta....Eu inca am scuza mea preferata, ca sunt blonda si nu am un retard cognitiv congenital.
4. Lumea e mai mult decat mica. La un interviu la care am fost joi am intalnit 2 persoane, cu care nu am crezut ca ma voi mai vedea vreodata intr-un mediu profesional. Am zis ca in momentul in care imi voi largi orizontul si voi intra si in alte medii, total opuse de medicina stomatologica, nu am cum intalni aceiasi oameni, ca doar nu e Clujul asa de mic. Lumea e formata din 6 miliarde de oameni dar tot degeaba. Am o vorba cu o prietena: si in Honolulu, daca ne-am duce, am da la un bar peste vreun roman, care, surprinzator sau nu, este fie student la stomatologie, fie intr-un mediu ONG, fie frate bun cu prietena unui var de departe, frate bun de altfel cu sora fostului vecin de la scara 3, care statea in apartamentul de sub doamna Mirciulica (orice asemanare cu fapte reale este pur si simplu intamplatoare, dar mai mult ca sigura).
Las deschisa lista.

Surpriza...

Eu fac parte din genul acela de oameni care l-au considerat pe James Blunt un pic prea morbid pentru gusturile proprii. Chiar credeam ca e prea suferind pentru o melodie de difuzat in lumea larga (si imi cer scuze in fata celor care s-ar simti un pic jigniti). Dar surpriza a venit ieri seara. Una dintre cele mai faine melodii ascultate in ultimul timp, cantata de nimeni altul decat James Blunt. Merci, ghizi.

What if?

M-am tot gandit in ultimul timp cam ce anume mi-ar face viata mai usoara...chestii marunte, care sa se intample cand vrei tu, cum vrei tu.
a)Exemple cotidiene: Si daca autobuzul ar veni cand esti in statie de 1 minut? Si daca ar fi autobuzul bun? Si daca firul de la ciorap nu s-ar mai duce cand mai ai 1 minut si trebuie sa iesi pe usa? Si daca conexiunea de net nu ar pica cand ai nevoie de un site care ti-ar salva proiectul? Si daca muncitorii care iti lucreaza in casa ti-ar restabili conexiunea cu gazul chiar inainte de a incepe sa ai nevoie cu disperare de cafea? Si daca nu ai mai avea nevoie de cafea(viata ar fi searbada, dar asta e alt subiect). Si daca n-ai avea pofta de ciocolata chiar la 11 seara? Dar daca ai avea in casa exact ciocolata de care ai nevoie atunci? Si daca ti-ai strange hainele chiar cand intri in casa si te dezbraci (asta iar face parte din alt subiect, chiar nu m-as recunoaste in aceasta descriere).
b)Exemple reale dar nerecunoscute: Si daca nu ne-am mai ascunde dupa cuvinte? Si daca nu am mai fugi de cuvinte? Si daca am avea curajul sa recunoastem ce simtim exact cand simtim? Si daca nu ne-ar fi teama de esec, de infrangere? Si daca am invata sa traim in prezent? Sau macar sa ne intrebam de viitor dar sa lasam prezentul sa se intample? Sunt de acord ca trebuie sa avem obiective, scopuri, misiuni, vise, scale, valori...Ce-ar fi insa daca macar sentimental nu am planifica nimic? Si doar am trai? viata este ceea ce ti se intampla in timp ce tu iti planifici viata.

Ca la noi la nimenea

Sa ridice mana cei care se regasesc in urmatoarea situatie: ai nevoie de o aprobare pentru a iti incepe o afacere (nu inseamna ca aprobarea e tot ce iti trebuie, ci doar ca e una dintre hartiile atat de necesare pentru descurajarea de inceput de drum). Si afli de unde faci rost de aprobare si te duci. Dupa o jumatate de ora de stat la coada, in cel mai bun caz, ajungi si intrebi ce iti trebuie pentru a obtine aprobarea. Raspunsul este: x acte, y bani, dar cel mai important este una bucata hartiuta. Mirat, te intrebi si itnrebi ce e hartiuta aia. Si doamna (de obieci doamnele sunt amabile la ghisee) iti raspunde ofticata ca e o hartie fara de care nu se poate si iti explica in doi peri ce inseamna. Si aici vine paradoxul: hartiuta aia, de fapt, reprezinta dovada ca tu deja ai acel ceva pentru a carui infiintare soliciti aprobare. Exemplu clar?? Pentru a obtine parafa de medic am avut nevoie de o aprobare pe care trebuia sa o semnez si parafez cu parafa de medic neobtinuta.....Oare ne mai facem bine?

Lucru manual

in generala aveam ore de lucru manual. Ne puneau sa face solnite din hartie, ne puneau as facem moristi, sa coasem umbrelute, sa fabricam noi insine umbrelutele ce urmau a fi cusute, cu alte cuvinte ne invatau sa fim micii mesteri in devenire(asta in cazul in care orice alta profesie ar fi dat gres). Dar niciodata, zic, niciodata nu ne-au invatat sa facem lucruri practice, ca de exemplu, cum sa descurci un fir innodat de la casti. Invatam cum sa facem asta, aici.

Oameni

Sunt intr-o recreere a propriei mele vieti. Si, cum se intampla la un pas de cumpana, imi aduc aminte de trecut, de intamplari, de hazuri si necazuri, de oameni...
Mama...oricat rad eu ca sunt singura blonda din familie (iar aici ma refer strict la gene, nu are nici o legatura cu recunoscuta desteptaciune a acestor fiinte, minunate de altfel), este persoana fara de care universul meu nu ar mai fi.
Simona...desi am tuns-o (cand eram mica, deci se iarta) in forma de tabla de sah (si stiu ca ma iubeste pentru asta), este intr-un singur cuvant: SORA MEA (sunt 2 cuvinte, dar unul arata apartenenta, deci ma gandesc ca se ia ca unu')
Radu...prima dragoste din copilarie...Dansam impreuna dansuri populare la gradinita, era dolofanel si blond cu ochi albastri. Atunci a fost prima dezamagire in dragoste: nu a vrut sa imi dea din mancarea lui din gentuta.
Oana...am batut bulevardul din fata casei, ne-am jucat de-a mama si de-a tata, ne visam cu copii nostri prin parc, ne jucam de-a aprozaru'...a fost martora visurilor mele de inceput.
Carmen si Laura...clasele 5-8 au fost printre cele mai fericite momente...am plans impreuna, am ras impreuna, am ras de altii impreuna...
Dan...Africanu'
Rares...hm...pana acum are locul I la povestea cea mai plina de coincidente petrecute in cele mai necoincidente momente din viata noastra...
Razvan...Razvan...Razvan...Razvan...patru ani de liceu, cu bune si rele, cu planuri date peste cap, cu umeri la greu si cu profe de romana vizualizate in chip de papusa voodoo, cu prof de istorie, dar si cu prof de mate, 4 ani de liceu si deja 11 ani de tarane si taranco.
Facultatea...va urma

Tramvaiele din Bordeaux

Sunt in curatenia casutei de mail...sau reorganizare, cum se zice mai nou. Si mi-am adus aminte de perioada din Franta...si tramvaiele din Bordeaux...si senzatiile tari traite si retraite la maxim. Redau mai jos una dintre senzatii de acum 2 ani.
"Din ciclul:ca tramvaiele din bordeaux, nimic altceva, prezentam:

Suntem aci de vreo 2 saptamani si jumatate, si deja au fost cam 3-4 accidente si 3-4 manifestari care i-au determinat pe soferii de tramvai sa dea toti pasagerii jos...

In aceste conditii avem 2 posibilitati: fie o luam fain frumos la picior pana la noi in camin (si ajungem cam dupa 2 ore), fie luam alt mijloc de transport...si aici vine distractia...odiseea autobuzului 34, care ocoleste tot Bordeauxul, pentru a ajunge in camin la noi...

Prima data cand am luat autobuzul, nu stiam...da-i, fugi, sa prinzi autobuzul, care vine la ore fixe, deci trebuie sa-l prinzi, urca-te in goana calului turbat si gaseste-ti o pozite comoda, alias:un crac pe un carucior de copil, un crac in sacosele cu mancare (nu ale noastre), imbratisand compostorul de bilete (care, norocul nostru, este o cutioaca destul de mare), cumva cu spatele spre sofer...comod, cum s-ar zice.

Si am pornit...parerea mea este ca soferii fac intai scoala de curse de formula 1...si daca ar fi doar atat, ar fi o treaba, dar mai fac si ceva scoala de cum sa pui frana artistic, pentru ca toti pasagerii sa se cunoasca mai bine intre ei...Noroc cu constructorii de autobuz, ca au pus tot felul de dispozitive de mentinere a echilibrului, ca sigur sistemul vestibular iti este complet bulversat. Si anume: pe usa scria: atentie, frane puternice, rugam pasagerii sa se tinea de bare si de pumniere (va intrebati ce sunt alea pumniere? nici o problema, ca nici noi nu stiam initial, dar iti dai seama, dupa prima frana de acest gen).

Cand am ajuns spre gara, care e destul de la periferie, ne-am dat seama ca s-ar putea sa ocolim un pic cam mult...nici o problema, ne zicem, ca doar avem timp...dupa alte 20 de minute, eram din nou in zona garii, dar de data asta pe alt pod...de pe care vedeam podul pe care trecusem in urma cu 20 de minute fatidice...

Pe langa noi, lumea incepe sa isi revine din amorteala si atunci sa vezi...in spatele nostru, o domnisoara destul de suparata cu eul ei interior, se certa de zor cu sine insasi...in fata noastra, pe 3 scaune diferite, 3 domni bine facuti dormeau cu capul in piept...langa noi, un grup de elevi in greva, mascati pe fata, puneau la cale lozinci...(ce de-a greve am vazut aici in Franta, mai rar, dar asta e alt subiect).

Dupa vreo 45 de minute, ni se face un pic cam rau, si incercam sa ne intoarcem cu fata spre drum, doar doar ne mai revenim...gresala, zic, pentru ca autobuzul nu e un mijloc de transport unde sa mergi dupa bunul plac, si daca iti convine sa mergi ca capul pe geam afara, bine, daca nu si iti place sa faci aerobic cu atat mai bine. Daca nu iti place nici aerobicul, aici e fix problema ta, ca in fond nu te-a obligat nimeni sa mergi cu autobuzul.

In final, dupa aproximativ o ora si un sfert, ajungem acasa...concluzia???avand in vedere ca de la Braila la Galati se ajunge in cca o ora cu trenul, putem considera drumul spre casa ca o excursie si atat...concluzia 2? veci pururi nu ma mergem cu autobuzul 34, ca mai bine ajungem acasa dupa 2 ore, da intregi, decat dupa o ora si cu exercitii de stretching si par permanentat."

Faine vremuri...

de ce junona

Cand eram mica tata ma striga Junona. Se zice ca intr-una din mitologiile citite si recitite in copilarie, Junona ar fi fost o zeita a serenitatii. Mai tarziu am aflat ca Junona era varianta zeitei Hebe si se ocupa de aducerea paharelor la mesele zeilor (nu ma intrebati de ce nu foloseau ciclopi, meduze sau alte creaturi din genul la asa munca). Cert e insa ca pentru mine Junona este in continuare Zeita Serenitatii. Iar daca va intrebati de ce tocmai ea, raspunsul nu e unul evident. Nu sunt senina, nu sunt linistita, nu sunt calma. Sunt in schimb aeriana. Iar daca junona simbolizeaza mersul ca plutirea, visul ca respiratia, ochii in aer si sufletul in zbateri de aripi, atunci Junona sa fie.