Legea asteptarilor

Timp de 2 zile am fost la trainingul: "Psihologia Persuasiunii" sustinut de Andy Szekely. Ma asteptam sa fie deschizator de minti sau de Aha moments, pentru ca citesc si sunt abonata la cursuri de-ale lui Andy. Nu ma asteptam insa ca Aha Momentsurile sa fie de genul celor care au fost.
"Adevarul este ceea ce te afecteaza" - A. Einstein
"Sistemul nostru de valori este conectat la paradigmele vietii sociale ce ne inconjoara"
"Energy flows where attention goes"
"It's anything but cute" - reclama la Dodge
"Dorinta determina perceptia"
"Tehnica fara om e haos"
"Nu e o problema ca auzi voci, problema e ca le raspunzi"
"Ai pus o intrebare buna azi?" - mama lui A. Einstein
Timp de 2 zile am fost la un seminar in care asteptam sa imi fie date niste raspunsuri. In schimb mi s-au dat intrebari. E la nivelul meu sa descopar raspunsurile sau sa continui in negatie si ignoranta. Pana la trainingul asta aveam impresia ca daca ignor nu exista, sau macar traiam bine cu impresia asta. Imi dau seama ca a nu-ti pune intrebari nu e o optiune si am inceput sa imi raspund singura.
A fost o lectie de viata acest training. Timp de 2 zile mi-am revizuit sistemul de valori. Si nu neaparat pentru ca andy a zis lucruri incredibile sau nestiute, ci doar pentru ca le-a zis. Iar situatia era de asa natura incat sa le percep la adevarata lor semnificatie. Timp de doua zile am invatat ca legea asteptarilor din persuasiune nu este: "Astept, deci sunt absolut convingatoare", ci "Imagineaza-ti succesul. Asteapta-te sa reusesti, pentru ca intr-un final tu esti persoana de succes care se asteapta de la tine sa reusesti". Timp de 2 zile am aflat ca legea echilibrului este probabil legea mea preferata:"Ofera primul, ofera fara sa astepti ceva in schimb, ofera ceva unic". Timp de 2 zile am aflat ca ma guvernez dupa trecut si ca in acest fel nu am cum sa imi deschid ochii spre viitor.
In final, iata ce scrie mare pe ultima pagina a cursului: "Roxana, te rog sa iti deschizi ochii acum spre ceea ce esti, pentru ca a trai in trecut nu este o optiune." Din nou, viata este ceea ce se intampla in timp ce noi ne facem alte planuri. Zic eu ca e momentul sa nu mai fac planuri.

O zi de examen

Slava Domnului, nu a mea, intrucat eu nu mai sunt la facultate. Sunt la master, dar asta e cu totul alta poveste. Sunt convinsa ca majoritatea dintre voi/noi se vor regasi in situatia de mai jos, cel putin o data per sesiune.
Ora 6:00 Trezirea, constientizarea situatiei critice "zi de examen". Palpitatii, gaze stomacale, etc...
Ora 6:15 Pregatirea mapei: cursul (carte+foi xeroxate), rezumate schematizate, servite + eventuale copiute. (ca si cand ai voie cu toata biblioteca pe banca)
Ora 6:30 Realizarea inutilitatii mapei "stufoase" la examenul respectiv. Reorganizarea mapei: 3 coli A4 + pix.
Ora 6:40 Plecarea conform orarului pentru a prinde "loc bun, first class"
Ora 7:15 Intrarea in sala de examen, ocuparea unui "loc prost, first desk". Locurile bune se terminasera deja de la ora 5:00. ...Excentrici...
Ora 8:00 Intrarea profesorului in sala de examen. Intrarea supraveghetorilor in sala de examen (primele reactii ale studentilor: Sugestii la adresa rudelor apropiate ale supraveghetorilor: mame, fii, fiice, neam, etc)
Ora 8:01:00 Anuntarea subiectelor....
Ora 8:01:30 Reactii la aflarea subiectelor ( Cuvinte ce incep de obice cu f, urmate de stelute, capete de morti, cozi de maimuta si se termina in: jegos, tampit, cretin si pot fi urmate aleator de numele "spurcatului" in varianta studenteasca:"naibii de treaba"
Ora 8:02 Hai ba, ce facem? Mergem? Mai stai ba 5 minute, nu acum ca bate la ochi!
Ora 8:03 Hai ba, ce facem? Mergem? ...
Ora 8:30 Planul de calamitate A: Scriere in afara subiectului.
Ora 8:31 Terminat de scris.
Ora 8:32 Planul de calamitate B: auto-incurajarea (Cu siguranta ca si ceilalti scriu in afara subiectului...)
Ora 10:00 Epuizarea timpului de alocat examenului. Predarea foilor, zambitor catre profesor. Iesirea din sala. Ciudat, insa intrebarile gen "Ce-ai facut ma?" sunt insotite de raspunsuri strans legate de organe de reproducere.
Ora 11:30 Reintoarcerea in sala pentru corectarea tezei. (De)punctare corecta, cu argumente si explicatii ale profesorului extrem de bine intemeiate: "Nu, Nu, Nu. Hmmm... nu."
Ora 11:31 Cuvinte de ramas bun colegilor, incurajari, si traditionalul "Bag (orice se poate baga) in ea de facultate. Mai bine dadeam in (acelasi luru bagat anterior) mea la ASE!"
Ora 13:00 Acasa... Yahoo Messenger.... status adecvat situatiei. Invisible pentru dobitocii cu intrebari stupide.
Ora 14:00 Somnul de frumusete... ...noi sa fim sanatosi..

Electrica

Aceasta intamplare nu imi apartine dar e prea savuroasa sa o tin in tacere. O voi reda in ordinea cronologica a faptelor, pentru o mai multa autenticitate.
Ieri am avut niste prieteni in vizita. Mai un vin, mai o galusca cu prune, mai un vin, mai un vin, mai un vin, si rezultatul a fost cat se poate de subinteles, euforia nu a incetat sa apara. In toiul odihnei de dupa atatea galusti cu prune ce necesitau vin, suna telefonul. Redau fragmente din conversatie:
Prietenul respectiv, euforizat si plin de sentimente post vin raspunde la telefon, dupa niste verbalizari pline de candoare la adresa anatomiei invatate in clasa a VIII-a (vom scrie cu E - elctrica, si cu PE - prietenul euforizat)
E- De la Electrica, ati facut o sesizare.
PE- Sesizarea am facut-o la ora 12, nu la ora 6 (era ora 8)
E- avem echipa care a raspuns la apel pe strada... numarul...
PE- inutil, nu mai e nimeni acolo (evident, de altfel, intrucat peste tot era lumina stinsa, dar trebuia facuta precizarea)
E- si nu doriti sa va deplasati pana aici pentru ca echipa se afla pe strada...numarul... si nu e nimeni
PE- domnule, sesizarea a fost facuta azi la ora 12, cand nu aveam curent si caldura.Dumneata ce cauti seara acolo? eu nu ma deplasez pana acolo si nu e cine sa vina (PE se afla la 5 minute de mers pe jos, dar in starea de fapte...)
E- domnule, la adresa specificata e oricum un bar, nu sunt birouri
PE- domnule, la adresa respectiva sunt si birouri sunt si baruri. barul a avut curent toata ziua, nu e pentru sesizarea lor.
E- domnule, echipa imi comunica faptul ca in curte nu exista nimeni in afara de bar.
PE- ei, atunci echipa greseste.
stupoare de partea cealalta a firului. minute de inghitit in sec...
E- ECHIPA GRESESTE?????
conversatia s-a incheiat brusc in moemntul in care prietenul si-a dat seama ca oricum isi pierde vremea si consecutiv i-a inchis telefonul in nas domnului de la electrica.
Azi s-a aflat motivul petnru care nu era curent si s-a facut sesizarea ulterioara: Nu se platise curentul!

Weekend pe valea Ariesului

Si am plecat sambata pe valea Ariesului. Gasisem o pensiune de pe undeva de pe net, nu stiam nici cum ajungem acolo, nici cum o vom recunoaste, dar s-a meritat. Si iata de ce:
1. E greu de crezut ca numai la 2 ore de Cluj zapada este pana la genunchi. Este greu de crezut ca oamenii faceau tunele sa iasa din casa in unele locuri.
2. Am descoperit cei mai mari papanasi de pana acum. La mama Uta papanasii sunt cat farfuria (si nu o farfurioara de cafea, ci o farfurie de gustare de dimineata. Si nu amandoi laolalta sunt asa de mari ci unu' e cat o farfurie), sunt cremosi, au smantana de casa turnata din belsug peste ei si gem de capsuni, care desi arata ca o marmelada din comert, este absolut genial.
3. Pensiunea "La Casa alba" este, de fapt, o casa roz.
4. Sediul politiei din Garda de Sus/de Jos (inca nu am descoperit exact unde se sfarseste si unde incepe una si cealalta sau daca exista de fapt 2 garde sau nu) este foarte usor de descoperit: dupa indicatorul clasic de "Politia" precum si dupa nadragii politienesti atarnati la balconul sediului. Pe langa pantalonii din dotare mai atarnau respectiv pijamale, pulovere si costumase de copii. Nu stiu daca toate veneau din dotare...
5. Cabana "La 3 brazi" a fost descoperita dupa ce ne-am invartit timp de o ora prin zapada pana la genunchi, trecand de 2-3 ori pe langa ea. Si am descoperit-o facand analogia cu cei 3 braduti din plastic/polistiren/etc. lipiti pe casa, langa usa, nu dupa indicator. Si ce te faci daca cautatorii cabanei sunt blonzi toti?
6. Am vazut cea mai urata pensiune/cabana/hotel, care era de fapt restaurant. O magaoaie roz bombon, triunghiulara, inalta ca o paluga, postata aiurea pe marginea drumului langa alte cabane cochete.
7. Un suc Giusto la 2 litri e 10 RON:D.
8. A fost un weekend fain:)...fain de tot:)

Mai tarziu:
9. Mi s-a atras atentia ca am uitat unul dintre cele mai importante aspecte: muzica din restaurantul de la Mama Uta. Imi fac mea culpa, intrucat muzica a contribuit imens de mult la atmosfera. Pe acorduri de Gene Kelly sau Frank Sinatra, am stat la caldura, am privit muntii de zapada de afara, am privit la cei din jurul nostru care isi derulau povestea...lor, am privit lumina aprinsa in casa in mijlocul zilei, mi-am adus aminte de copilarie, am privit-o pe mama Uta plimbandu-se printre mese si urandu-ne multa sanatate si pofta mare, cat pentru toti papanasii ei.
10. Lumina din camera unde ne-am cazat...cand eram mica abia asteptam sa ninga afara si sa se astearna zapada pe jos. Si nu pentru ca jocurile cu zapada m-ar fi fascinat teribil ci pentru ca becul din fata casei mele se reflecta in zapada dand in camera o culoare feerica, de povesti, o lumina ce nu am mai reintalnit-o niciodata in alte locuri...pana la mama Uta.
11. Muzica din masina...:P...Suna telefoanele...

Murphy

Ma gandesc ca toti stim ce sunt legile lui Murphy. Ceea ce nu prea se stie este ca legile lui Murphy nu au fost gandite pentru a fi date publicitatii, asa cum ar parea la prima vedere. Legea bazala a lui Murphy, de la care s-a pornit de fapt toata industria legilor lui Murphy a fost:"Daca e ceva sa mearga prost, atunci va merge" si a fost spusa prin 1940, in cadrul unei companii ce producea aparate de zbor.Atunci, unul dintre responsabilii pe constructia aparatelor de zobr, un anume capitan Murphy a spus, referindu-se la un tehnician ce legase prost firele intre ele;" daca e vreo cale prin care sa faca totul gresit, el o va gasi".
Ulterior tehnicianul cu pricina, probabil stimulat de asemenea vorbe de duh, a inceput o colectie cu multe alte ziceri asemanatoare si total regasite in viata de zi cu zi. Usor usor colectia s-a imbogatit cu fraze ce au fost chiar impartite pe domenii, de la :"legile dragoste" la "legile cusutului" si "legile brigazii de pompieri".
Astfel, legea de baza a lui Murphy e devenit ulterior:
If anything can go wrong, it will;
If there is a possibility of several things going wrong, the one that will cause the most damage will be the one to go wrong;
If anything just cannot go wrong, it will anyway;
If you perceive that there are four possible ways in which something can go wrong, and circumvent these, then a fifth way, unprepared for, will promptly develop
Corollary: It will be impossible to fix the fifth fault, without breaking the fix on one or more of the others.
Iar cele recente peste care am dat sunt:
Este bine sa fii casatorit, din cand in cand
Casatoria poate face lumea sa se invarteasca, dar acelasi lucru se poate spune si despre un pumn in nas
Singura cale de a-ti salva casatoria de la divort este sa nu te prezinti la nunta.
Sunt de parere ca toti incercam sa demonstram ca nu sunt adevarate, prin actiuni, comportamente, intentii chiar. Iar daca se intampla sa mearga prost...atunci macar legile sunt amuzante... si-ar trebui sa fie suficient.

Coincidente

Sunt de parere ca nimic nu este intamplator. Sunt convinsa ca daca am fi mai atenti am putea vedea in tot ce ne inconjoara un semn ce ne-ar putea conduce spre noi descoperiri ce probabil ne-ar schimba viata. Nu cred ca ceea ce visam se intampla pentru ca ne streseaza un anume subiect ci pentru ca trebuie sa aflam lucruri. In graba noastra de a descoperi lumea si fericirea uitam insa un lucru esential: sa descoperim lumea si sa fim fericiti facand-o.
De vreo 3 saptamani caut o melodie in disperare. Nu stiam cine o canta, nu stiam cum se numeste, stiam numai ca e vorba de melodia de la noul spot Dorna (nu fac reclama mascata, puteti bea Borsec incontinuare). Ma trezeam dimineata cu ea in minte, o cautam pe parcursul zilei si ma culcam trista ca nu o pot gasi.
Sambata am gasit-o. Sau mai bine spus, m-a gasit ea pe mine. In masina, pe un CD, printre sute alte melodii era ea. E inutil sa spun ce am simtit cand am auzit-o. Si ce am simtit legat de modul in care am descoperit-o. Tot ce a trebuit sa fac pentru a o gasi a fost sa am rabdare...si sa vreau. Premisa sigura sa ai si sa fii ce vrei este, din nou, SA VREI!