Primele impresii bucurestene...

Sunt de 2 zile in bucuresti. cica m-as muta aici...Cuvantul "cica" ar trebui luat in serios (tzu, alex si s isi dau ochii peste cap acum. Apropos: Tzu, imi pare rau ca nu ti-am lasat cheia de la masinuta atunci:D)
Asa...ce am remarcat, in Bucuresti fiind:
Situatia 1: trecerea de pietoni. Rosu pt pietoni. Un pustiulica cu bete chinezesti/de tobosar in mana in mijlocul trecerii de pietoni, cu joc de glezna: sa stau sau nu pe trotuar? sa nu stau, mai bine pe strada, cu ochi increduli la masina care se apropie vertiginos: truth or dare, jocul vietii. In final sare pe trotuar si rade zgomotos catre prieteni:" ce banc bun am facut, hahaha, ce tare sunt"
Situatia 2: Renault versus Audi. Audi condus de tanti. Renault condus de nene. Renault busit. Nene nervos. Ora 17.00
Situatia 3: Tractor in mijlocul bucurestiului. Ditamai tractoru' cu tot cu remorca. Pe ideea ca:"ha, gotcha, sunt tractor, am drept de tractor, traversez pe unde spune interzis la stanga, fac, evident, la stanga, si voi fraierilor puteti sta acasa, ca oricum va imbulziti ca potarnichile in spatele meu". Ora 17.05
Situatia 4: Fiat versus Matiz. Pierde Fiatul. Un far si aripa dreapta. Ora 17.10
Situatia 5: Politist pe sosea, alergand in pas vioi dupa o masina sa o opreasca. Masina nimic. Politistul inversunat grabeste pasul pana ajunge in dreptul masinii. Reuseste sa ajunga la geamul soferului unde...ghici...ciocane. Pe ideea:"alo, domnu', stati un pic, stati asa". Ora 17.12
Situatia 6: Dacia in fata. Farurile din spate incearca sa faca indecent din bec. Nu reusesc. Mai palpaie o tura. Mai pauza. Dacia semnalizeaza dreapta. Semnalizarea merge pana se hotaraste sa o lase balta alaturi de stopuri. Ora 17.16
Alt gen de situatii:
Situatia 7: trecere de nivel cu cale ferata. Mishu se pierde intre linii. Anto va inchide acum blogul meu pentru ca, nu-i asa, ma pot duce alaturi de tractor si tractorist.
Situatia 8: asta de fapt nu e o situatie, este o lauda: Mishu a carat cu brio de la Cluj la Bucuresti urmatoarele: geamantan de 3 nivele, geamantan de umar de 2 nivele, valiza mijlocie pe rotile, geanta de laptop cu tot cu laptop (doua la numar), imprimanta, saculet cu chestii (as in rucsac de-a dreptu'), geci, si noi doua.
Intrebari existentiale:
1. de ce camera de hotel are oglinda langa pat? pe toata orizontala patului...
2. de ce e strada pavata cu piatra cubica in centrul bucurestiului, artera principala, mon cher, plina de valuri si gropi ca senzatii suplimentare de: "living la vida loca". Ori doar "loca"
3. de ce cand vrei sa spui ceva constructiv, ca blonda, tot ce poti face e sa te holbezi inteligent, speri tu, si sa dea impresia ca te gandesti...Si mai ales sa fii apreciata pentru privirea inteligenta...din nou, speri tu.
Las postu' deschis. Sunt convinsa ca voi avea de ce sa scriu mai des acum.

Ca sa tin minte...

De ce nu a zis nimic?

Despre dorinte, feelinguri, pariuri

The day that you stop running is the day that you arrive. Stop chasing shadows, just enjoy the ride.
MI-am pus azi mai multe intrebari. Legate de viata in general, de sentimente, de ceea ce este important pentru mine. Punct. Suna egoist, dar chiar vreau ce e important pentru mine.
Vreau sa fac sa mearga ce am inceput acum.
Vreau sa nu pierd relatiile create pana acum.
Vreau sa am incredere ca totul va fi bine.
Chiar daca binele nu inseamna neaparat ce vreau eu…
Vreau sa nu mai regret.
Vreau sa scap de sentimentul ca pierd ceva acum. Agustin avea o vorba: lucrurile bune se termina intotdeauan pentru a face loc altora mai bune. Vreau sa incep sa cred asta.
Vreau sa spun la timp cand iubesc.
Vreau sa nu mai spun “te iubesc” celor care nu o merita.
Vreau sa incep sa spun NU.
Vreau sa incep sa spun DE AICI INCEPE VIATA MEA. FAC CE CRED EU CA E MAI BINE.
MI s-a spus ca sunt pesimista. Ca prezic chestii. Ca am o gura aurita (este expresia mea, desi a celor care mi-o zic e mai plina de “savoare”:D). Ca feelingurile imi cam sunt “validate” . Vreau un feeling de:”totul e ok si acolo unde trebuie sa fie. “ Se poate sa iti lucrezi la feelinguri?
Tot legat de feelinguri, am pus un pariu. Pe o masina. Nu de spalat sau de tocat, ci o masina pe 4 roti, as in un vehicul de miscare, motorizat, de preferinta cu 5 usi, inclusive portbagaju. Drept e, pariul se intinde pana la 40 de ani. Astea fiind zise, declar aici ca voi castiga o masina la 40 de ani. Mai bine mai tarziu decat niciodata, desi as prefera sa pierd acest pariu:D.
Tot legat de feelinguri, am simtit azi venind in Bucuresti ca trebuie sa fac tot ce trebuie pentru a ma intoarce in Cluj. Ca acolo e totusi casa mea, buna rea cum e. Bun inceput as zice:D
Tot legat de feelinguri…azi ma simt pierduta. Sper sa fie primul pas in a ma regasi.

Regrete...

De-a lungul vietii avem de-a face cu alegeri si alegeri. Ca stim ce vrem sau ca nu, alegem. Alegem sa traversam strada, parcul, viata sau sa ramanem pe aceeasi parte. Alegem sa ne ridicam din pat dimineata sau sa dormim pana tarziu. Alegem sa citim o carte, sa ne uitam la TV sau sa nu raspundem la telefon. Pe parcurs devin automatisme, dar tot alegeri sunt, cel putin din punctul meu de vedere. Sau ar trebui sa fie cunoscute sub notiunea de alegere, pentru ca asa ai impresia de mult mai mult control asupra vietii tale si asupra deciziilor tale.
Ulterior alegerii se intampla insa chestii care te fac sa te uiti in urma cu un gust amar sau cu o lacrima in coltul ochiului. In functie de cat te lasi de coplesit poti invata din asta si merge mai departe sau poti sa te afunzi in feeling sorrow about yourself. Iar daca ai ales, cred ca ce conteaza ulterior e sa incerci sa te simti bine cu asta. Chiar daca nu e alegerea care iti convine, fii sigur ca se intampla ca sa ai ce invata pentru mai departe.
La sfarsitul vietii insa mai tragi uneori cate o linie si te intrebi daca ai fi putut face altceva. Poate ca nu, poate daca ai lua-o de la capat ai face tot la fel, dar mai devreme. Eu acum, la sfarsitul unei perioade lungi in Cluj, ma intreb ce as fi putut face altfel sau ce alegeri majore am facut.
Am ales sa dau la Cluj la facultate in loc de Bucuresti - nu regret;
Am ales sa dau la Medicina in loc de Comunicare si Relatii Publice - regret, dar incerc sa fac ceva in legatura cu asta;
Am ales sa intru in OSS si sa mananc voluntariat pe paine - nu regret;
Am ales sa plec in Franta in voluntariat in 2003 - nu regret, acolo i-am cunoscut pe G si A;
Am ales sa nu ii zic lui A ce simt cand aveam ocazia - regret, dar am avut ocazia mai tardiva sa o fac, cand din nou am ales intre a pleca la Budapesta si a ma vedea cu el sau a-mi cumpara carti ce erau musai pentru scoala. Am ales Budapesta.
Am ales sa nu ma casatoresc cu G - nu regret;
Am ales sa continui relatia cu T cand voiam sa ies din ea - nu regret, desi usor nu a fost. All in all a fost un test pentru propriile-mi limite si conteaza imens pentru cunoasterea proprie;
Am ales sa lucrez la SC cand am terminat facultatea, desi nu avea nici in clin nici in maneca cu medicina - nu regret. Am avut astfel ocazia sa fac cursul de trainer, sa cunosc o gasca de nebuni (Sh, Tzu and company) si sa vad ca tot cu oamenii vreau sa lucrez, dar sa vorbesc nu doar sa ii chinui pe scaunul stomatologic.
Am ales sa continui relatia cu G (alt G de data asta), cand voiam sa ies din ea - nu regret, am cunoscut oameni minunati asa, pe care nu i-as fi intalnit in alte circumstante sau daca i-as fi intalnit nu as fi reusit sa ajung la gradul de relationare care exista acum.
Am ales sa continui relatia cu G (acelasi G din paragraful de mai sus), cand voiam sa ies din ea - regret dintr-un singur motiv: de data asta am spus ce simteam.
Am ales sa am o M - regret ca s-a terminat prea devreme. Mult prea devreme. NU regret, pentru ca acum stiu intr-adevar ca vreau asta.
Am ales sa plec din Cluj. Acum nu mai regret.

Pentru voi:)

Totul a inceput in mai 2007. Am tras de stefan sa ma ajute sa organizez prima sesiune de traininguri/team-buildinguri/etc pentru voluntarii mei de atunci. A venit Stefan cu o armata de oameni: Rada, Dalia, Paul M, Ghizi, el si Adi.
Ce a urmat e de poveste: a fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit. A fost odata o gasca de oameni. O gasca de prieteni. O mana de micii cutezatori, micii Jean-Jacques Cousteau, si uneori micii kamikaze. O mana de "antreprenori" (zic ei), dar de fapt o mana de intreprinzatori (zic eu)...ar trebui sa existe cod CAEN pentru ceea ce fac ei. Si anume, codul 100
100 - activitati in domeniul prieteniei si "being there for you"
1001 - activitati recreative: a se vedea Racatau, Delta, Braila, Nunta Cami si Tzutzu, cabane si cabanute din diferite weekenduri;
1002 - activitati de sustinere in momente grele;
1003 - activitati de reinceput de viata, atunci cand crezi ca totul se prabuseste in jurul tau;
1004 - activitati ce tin de ironia sortii (inca sunt convinsa ca mai exista astfel de exemplificari si ca intrebarea:"ce poate fi mai rau de atat???" nu trebuie nicicand pusa)
1005 - activitati de luat ramas bun in momentul in care Roxi pleaca acasa, in Braila; a se vedea: Scarisoara, 1-2 martie 2008;
1006 - activitati de promisiune ca vom incerca cu totii sa mentinem relatiile si ca in 2-3 ani voi reveni in Cluj (miliardara).
Pentru toate astea si pentru ceea ce va veni, atasez aici si imagini mai reprezentative din decursul codului CAEN mai sus exemplificat.


In ordine alfabetica, tin sa multumesc(ca la Oscar)lui: Anto, Cami, Dalia, Rada, Alex, Ghizi, Stefan, Tzutzu, Vlad M.

Contrar povestilor nemuritoare, eu n-am sa inchei:"Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa." Inca lucrez la final.