“The curious case of Benjamin Button” sau…

” ....it's never too late or, in my case, too early to be whoever you want to be. There's no time limit, stop whenever you want. You can change or stay the same, there are no rules to this thing. We can make the best or the worst of it. I hope you make the best of it. And I hope you see things that startle you. I hope you feel things you never felt before. I hope you meet people with a different point of view. I hope you live a life you're proud of. If you find that you're not, I hope you have the strength to start all over again.”


Am fost aseara sa vad acest film. Nu mi-am propus sa fac o recenzie a lui, dar am descoperit ca trebuie sa scriu despre aceasta experienta.
Filmul in sine are un subiect greu de digerat din punct de vedere medical. Benjamin Button se naste cu fizionomia si sanatatea unui om de 80 de ani. Si de acolo incepe sa descreasca. La 10 ani arata de 70. La 20 de ani arata de 60...etc...
Problema nu ar fi fost asta, daca nu s-ar fi indragostit. De ea...o fata normala, care creste cum trebuie sa creasca. Iar de aici...intreaga drama a filmului...
Dincolo de povestea de dragoste reusita, e un film care din nou iti arata ca asa e viata. Indiferent ca el descreste sau creste in varsta, indiferent de cat acumulezi sau pierzi in viata, indiferent cat iubesti sau urasti in viata....totul se reduce la:”all we have is now”...si “you never know what’s coming your way”....Atat de simplu dar atat de dureros de adevarat.
Si nu m-a tulburat durerea unei iubiri condamnate de la bun inceput, nu m-a tulburat povestea de background care a insotit filmul, nu m-a tulburat fiecare alta mica istorioara care s-a intersectat cu subiectul principal....chiar brad pitt nu m-a tulburat intr-atat cat m-au miscat cuvintele: “at the end you have to let go”.
Stiu ca o viata construita pe principiul “all we have is now” ar putea deveni egoista...nepasatoare...neinteleasa pentru cei din jur....dar dupa cum bine spunea Quennie: “Everyone feels different about themselves one way or another, but we all goin' the same way.”


Inutil sa mai zic ca la final jumate de sala plangea. Iar aceasta jumate includea femei si barbate deopotriva.

...No words...