Scriu intr-un moment destul de greu al existentei mele. Sunt intr-un moment in care toate credintele mele se rastoarna si ma privesc de jos in sus. Uneori imi si rad in fata, pentru, nu-i asa, fiecare dintre noi are proprii sai demoni. Ai mei azi rad de mine. Rad pentru ca nu am stiut sa iubesc cand a trebuit, rad pentru ca nu am stiut sa spun nu cand a trebuit, rad pentru ca am spus da cand nu a trebuit, rad pentru ca am incercat de fiecare data sa inteleg alte si alte puncte de vedere si numai pe al meu nu l-am inteles, rad pentru ca ma incapatanez intr-o situatie surda si absurda, rad pentru ca lumea nu e cum o doream eu, o visam eu, o voiam eu, iar eu nu fac decat sa ma conformez ei, rad pentru ca lumea e cum mi-o imaginam, si asta ma face sa rad amar, pentru ca asta inseamna ca perceptia mea este distorsionata, rad pentru ca simt ca am pierdut batuta de propriile mele arme, rad pentru ca iubesc. Punct.
Am crezut ca exista doua parti conexe in lume: eu si lumea, care, dupa cum da legea conformismului, se adapteaza una dupa cealalata, adica eu dupa lume. Azi stiu ca am gresit. Exista doua parti in lume si nu sunt conexe decat in directia in care vrei tu sa fie. Am vazut la altii ce inseamna sa isi urmezi propria cale sau ce crezi ca e propria cale si sa nu pot face nimic in legatura cu chestia asta desi simt ca e gresit. Si atunci ma intreb: ce drept avem sa le spunem celorlalti ca gresesc? ce drept avem sa le spunem ca ne tradeaza asteptarile, ca ne jignesc, ca actiunile lor ne dor, ne darama, si alte verbe pline de dinamism? Realitatea este ceea ce intepretam noi. Nu noi le traim viata si demonii, si slava cerului, nici ei pe a noastra. Putem alege sa interpretam negativist si sa plangem, sa ne uitam pe pereti ore in sir, sa analizam pana la ultimul fir de par toata situatia, sau putem alege ca totul este o experienta de viata, din care invatam, si, daca suntem destul de destepti, nu vom repeta actiunea/reactiunea ce ne-a facut sa suferim. De obicei nu suntem.
Maturitatea inseamna sa iti traiesti viata dupa propriile credinte si valori, sa te cunosti foarte bine pe tine insuti, dar daca cineva vine si iti zice ca ai gresit, sa ai puterea sa ii intelegi punctul de vedere, pentru ca sistemul tau de valori nu este universal. Maturitatea inseamna sa il lasi pe celalalt sa plece cand ti-o cere, si nu pentru ca s-ar intoarce ulterior, ci pentru ca sistemul tau de valori nu este universal. Maturitatea inseamna sa faci ce zici ca faci, sa zici cand nu faci, sa zici si cand faci si sa spui adevarul de fiecare data. Astfel ceilalti vor sti care iti e o parte din sistemul de valori si vor sti sa il aprecieze la justa lui valoare. Maturitatea inseamna sa te simti jignit, tradat, mintit, atunci cand cineva iti incalca sistemul tau de valori, dar sa intelegi ca si celalalt are sistem de valori si...NU pe al tau. Maturitatea inseamna sa nu judeci actiunile celorlalti, dar intotdeauna sa te porti dupa ceea ce propovaduiesti. Tocmai pentru ca ai sistem de valori. Pentru ca nimeni nu se asteapta de la tine sa te porti exemplar, asta judecat dupa sistemul de valori al lumii in care traim, dar toti se asteapta sa te porti dupa cum spui. Iar daca nu poti sa iti urmezi zisele, atunci e momentul sa te retragi si sa meditezi, pentru ca nu e sistemul tau de valori si nu merita ceilalti sa iti fie participanti pasivi/activi la lupta ta interioara. Maturitatea inseamna sa iubesti. Inseamna sa ii spui celuilalt asta. Inseamna sa accepti ca nu esti iubit "cum vrei tu" ci cum poate celalalt. Inseamna sa mergi mai departe atunci cand celalalt nu merita. Asta dupa sistemul tau de valori. Sau inseamna sa stai incontinuare acolo. Asta dupa sistemul tau de valori. Maturitatea inseamna sa accepti o mana de ajutor cand iti e intinsa si sa zici "merci" de fiecare data cand se intampla asta. Pentru ca nimeni nu este obligat sa te ajute pe tine iar cand se intampla, inseamna ca sunt adevarati prieteni si sistemul tau de valori ar trebui sa ii cuprinda. Maturitatea inseamna sa accepti si parerea celorlalti si sa nu mergi ca berbecul inainte doar pentru ca sistemul tau de valori iti dicteaza asta pe ton hitlerist. Aloca-ti timp si analizeaza si celelalte sisteme de valori. Pentru ca maturitatea inseamna sa intelegi ca sistemul tau de valori nu este neschimbambil in timp.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Labels
- GANDURI (17)
- viata (16)
- FAPTE (11)
- EU (10)
- Asa nu (5)
- atitudine (5)
- comportament (5)
- maturitate (5)
- MUZICA MEA (4)
- responsabilitate (4)
- Ciudat (3)
- AMINTIRI (2)
- Law (2)
- Murphy (2)
- Goals (1)
- Love (1)
- Means (1)
- condus (1)
- divorce (1)
- marriage (1)
- power point (1)
- presentation (1)
- rate (1)

3 comentarii:
Daca tot fericitii ce te citesc dau intr-un final de ceea ce sustii...:)) ei, unul din aia pe care ii sustii tu citeste acum o carte, si isi insuseste cateva idei, si anume, stiu ca am crezut ca sunt un fel de Isus, da, chiar el in persoana si ca lumea din jur se schimba la cheremul meu si am mai crezut ca si deosebit sunt si propovaduitor si pustnic, si neinteles, dar nu sunt, e doar un miraj al omului de se vrea special si intelege ca nu e, chiar deloc. Sunt jumatate singur si cealalta sobolan, de ce? pentru ca ala singur e ok, ca e singur si restul se ascunde,...si iese un tot miraculos, un sobolan singur, care fantastic de rau croit vede maturitatea, dar nu o vrea...scriam candva un citat de-al marelui Gahan...i am still that teenager who's desperatelly trying to remain a child (l-am schimbat). Maturitatea ta si a mea, si a oricui e parte durere si parte durere. Partile frumoase sunt doar cand nu mai e durere, dar asta apare cand esti prea batran si nu mai esti matur, ci intelept. Someone remembers...Solomon....da-mi doamne intelepciune :) Peace!
partile frumoase apar atunci cand esti pregatit pentru ele. Cand reusesti sa te accepti pe tine insuti si sa te iubesti pentru ceea ce esti. Si nu zic de narcisism si "Doamne, ce m-as combina cu mine" ci sa accepti ca esti acea faptura unica si irepetabila care de fapt esti. Si abia atunci vei putea intelege ca nu poti deveni mai bun, ci esti mai bun pe zi ce trece, tocmai pentru ca esti asa cum esti. Does it make any sense?
intrebare disperata intr un moment disperat....ce s face cand esti pe punctul de a comite a 2 a oara greseala...si ..putere de lupta nu mai ai si nici nu stiu de unde sa fac rost...si tre sa te decizi daca lasi in voia sortii sperand k a treia oara sa nu o repeti sau ..sa cauti undeva puterea aia p care nu o ai?
Si acum ca sa comentez si ceva in legatura cu subiectul... sunt de parere (nu tre sa fie neaparat cum zic eu...doar parere:)..)ca sistemul de valori ti l modelezi singur.(cateodata fara sa vrei)...acaparand de la ceilalti cate putin...familia...scoala. bla bla....cert este k fiecare isi da seama daca este destul de matur..si asta se intampla..cand incepi sa gandesti sau sa ti privesti sistemul de valori si prin sistemul de valori a celorlalti...dupa care verdictul tot tu il dai...si tot tu este cel care decide ce vrea sa faca in continuare.prietenii te ajuta foarte mult...dar totusi nu de ajuns....e un fel de : prietenii te ajuta sa ti deschizi ochii,...dar de deschis ti deschizi singur.
Trimiteți un comentariu