joi, 13 septembrie 2007

Oameni

Sunt intr-o recreere a propriei mele vieti. Si, cum se intampla la un pas de cumpana, imi aduc aminte de trecut, de intamplari, de hazuri si necazuri, de oameni...
Mama...oricat rad eu ca sunt singura blonda din familie (iar aici ma refer strict la gene, nu are nici o legatura cu recunoscuta desteptaciune a acestor fiinte, minunate de altfel), este persoana fara de care universul meu nu ar mai fi.
Simona...desi am tuns-o (cand eram mica, deci se iarta) in forma de tabla de sah (si stiu ca ma iubeste pentru asta), este intr-un singur cuvant: SORA MEA (sunt 2 cuvinte, dar unul arata apartenenta, deci ma gandesc ca se ia ca unu')
Radu...prima dragoste din copilarie...Dansam impreuna dansuri populare la gradinita, era dolofanel si blond cu ochi albastri. Atunci a fost prima dezamagire in dragoste: nu a vrut sa imi dea din mancarea lui din gentuta.
Oana...am batut bulevardul din fata casei, ne-am jucat de-a mama si de-a tata, ne visam cu copii nostri prin parc, ne jucam de-a aprozaru'...a fost martora visurilor mele de inceput.
Carmen si Laura...clasele 5-8 au fost printre cele mai fericite momente...am plans impreuna, am ras impreuna, am ras de altii impreuna...
Dan...Africanu'
Rares...hm...pana acum are locul I la povestea cea mai plina de coincidente petrecute in cele mai necoincidente momente din viata noastra...
Razvan...Razvan...Razvan...Razvan...patru ani de liceu, cu bune si rele, cu planuri date peste cap, cu umeri la greu si cu profe de romana vizualizate in chip de papusa voodoo, cu prof de istorie, dar si cu prof de mate, 4 ani de liceu si deja 11 ani de tarane si taranco.
Facultatea...va urma

10 comentarii:

Anonim spunea...

sa stii ca partea cu iertatul nu prea e adevarata....abia imi astept nepotii sa-i pot tunde si eu la fel:D:D:D:D:D

Roxana spunea...

hai tu, ca stii foarte bine ce se spune: forgive and forget

Arta contemporana spunea...

mda...relaxarea vietii mele cred ca in ziua in care va veni va fi si definitiva si fara sfarsit, nu de alta, dar de acolo, de la sfarsitul liceului, a inceput nebunia :) ...si revenind la liceu, mari puslamale am fost, dar i-am fraierit pe toti mai taranco, pe fiecare dupa un stil aparte, de la colegi/e la profi/e, au fost multe istorii, si probleme si iubiri de liceu, ce mai incolo-ncoace...Ani de liceu, asta a fost :) uneori mi-ar placea sa fiu o pasare sa stau la geam acolo la Balcescu si sa ne vad :)) ...ce certuri impuscam, hahahah, n-o sa uit bomboana aia nenorocita toata viata ...

Roxana spunea...

Vai, ce frica mi-a fost atunci de tine...eu nu te-am vazut asa furios in viata mea...dar nu e vina mea, mai, era ultima bomboana pentru sor'mea, cum era sa te las?

Anonim spunea...

si pana la urma am mancat bomboana cu pricina?

Roxana spunea...

da

Arta contemporana spunea...

mda...pai cum sa nu fi fost furios, doar m-ai plesnit :)))) oricum ramane memorabila :)) tzin minte ca ma tzinea Mihai si m-a convingea sa te las in pace...

Roxana spunea...

a fost oricum vina ta, ca nu eu te-am pus sa te intorci cu fata la mine:D

Anonim spunea...

si uite asa imi dau eu seama de calitatile sorei mele care se ia la bataie cu un baiat pentru o bomboana ce urma sa fie a mea.....esti iertata la faza cu tunsul :):):):):)

Roxana spunea...

daca stiam asta, iti spuneam de mai demult, nu stateam sa imi tremure sufletul pentru viitorii mei nascuti:))

Labels